30 Martie 2011- Probably the best day of my life.

Îmi vine să plîng de fericire.
Spectacolul a fost superb! Noi am strălucit, asociaţia Actus Dramatikus a împlinit un an!! şi părinţi, cîţiva profi şi prietenii au rîs cu noi şi-au văzut că noi putem fi cu adevărat deosebiţi.
Cîntecele noastre au răsunat în toată sala, picturile şi poeziile au desfătat ochii curioşilor, fotografiile făcute cred că-au fost cu miile, improvizaţiile perfecte, bucăţile din piese bine executate.
Providenţa ne-a binecuvîntat cu Gabi care ne-a liniştit cu jocurile lui înainte de spectacol, şi Jenelle care ne-a eliberat de emoţii cu încălzirea ei plină de viaţă, cu zîmbetul ei, cu rîsetele şi ideile ei.
N-am mai fost atît de fericită de foarte mult timp, iar lumina mi-a limpezit sufletul şi m-am simţit atît de bine încît..încît vorbele mi-au secat.
Sunt lucruri minunate acestea care au răsplătit munca lui Adi, munca adolescenţilor nebuni şi haotici.
Dacă ar fi să-i înşir pe toţi mi-ar fi frică să nu creadă cineva că fac discriminări pentru că dacă aş putea i-aş pune pe toţi primii.
Gabi a fost genial, Scarlett şi-a depăşit emoţii şi a strălucit, Anna s-a luptat cu emoţiile puternice şi s-a simţit minunat în final, Irina, Clau şi George au cîntat perfect la chitară, Pufi a avut tupeu şi iniţiativă, Buni mea, Ioana a fost irezistibiă, Teo a strălucit alături de Ofelia, Didi a radiat [şi îţi mulţumesc pentru tenişi! nu ştiu ce m-aş fi făcut fără ei!], Andi a interpretat ireproşabil, Ada, Nina, Cristina, Ioanele, Andreea, şi defapt de ce să să pierd timpul? Toate cîntăreţele noastre prefesioniste-amatoare şi-au ridicat glasurile şi-au eliberat din ele cîntecele perfect, Mara a fost mama ''ideală'', şi publicul! Ah! Publicul! Personajul ideal care ne-a ajuntat incredibil de mult.
Iar Adi, capul răutăţilor noastre a completat tabloul alături de Ivona care ne-a ajutat în ultimele luni incredibil de mult.
Nu cred că o să-şi poată închipui cineva senzaţiile acelea dar am încercat să redau cît mai fidel ce-a fost.
La fel clar, nu o să fie daaaaaaaaaaar ştii ceva?
It keeps on going better!
I love you guys so much!!!!!
Voi sunteţi familia mea.













[Şi epopeea va continua!]

Ada Milea - Obosită.
Săptămîni haotice şi zbuciumate, cu repetiţii peste repetiţii peste altele. Sunt kaput psihic. Dacă nu citesc ca o psihopată, atunci repet, sau am fost la bunica şi-am cărat 4 tone de lemn structurate în trunchiuri de 30-40-50 de kg, cărate dintr-o parte-n alta.
M-am blocat la Decalog. Am răguşit. Sunt stresată pentru miercuri.
Am citit Visul unei nopţi de vară şi Interviu cu un vampir.
Acum sunt La sud de graniţă, la vest de soare cu Murakami.
Încă vreo 2 volume şi l-am epuiyat de la bibliotecă.
Touche!

Şi pentru că încă mai am 16 ani am dreptul să fiu patetică într-un mod inuman şi jalnic.

Sunt complet divorţată de orice stare de fericire, nu mă simt bucuroasă, am limba încărcată de venin, sunt malefică, agresivă, vreau să lovesc şi să fug, să imi sfîţii carnea, să-mi smulg visele din prprii mei creieri şi să mor dracu!
Să ştiu că o să fiu incinerată într-un incendiu, aş da înapoi, dar fumul m-ar face să leşin şi atunci ar fi bine. Cenuşa va fii ingurgitată de pămînt iar liniştea niciodată nu va mai exista pentru că oamenii îmi vor călca sufletul în fiecare moment.
Vreau să plîng.
Mă aude cineva?
Şi ce dacă mă aude? Tot singură şi disperată mă simt. Tot departe.
Nu pot interacţiona cu oamenii normal, fiindcă sunt o fiinţă handicapată social.
Am uneori senzaţia că toate sentimentele mele se nasc din abdomen.
Sunt prinsă în mine insemi.
Could someone please shoot me in my soul?
And after that, in my heart

SUNT MASOCHIST! trăiesc în Romînia.
Partea tristă e că sunt întradevăr masochistă, chiar o sado-masochistă spirituală.
Nu-mi place asta, fiindcă nu înseamnă nimic. Just gossip for myself.
Frînturi inutile de senzaţii, lipsă de ocupaţie, exces de ocupaţie, entuziasm, tristeţe, dorinţă stupidă, lipsită de instensitate, sau nu ştiu.
Mă simt dată la o parte, nu mai pregnant decît de obicei. Sunt consolată cu ideea că menirea mea e vagă şi opţională în societeate, iar cea mai bună prietenă a mea e cîteva sute de km, Andrei e la mama naibii, iar pe alţii îi văd sporadic.
Sunt inferioară. Din extrem de multe privinţe.
Eu sunt în cărţile lui Rodica Ojog-Braşoveani şi din cele ale Agathei Cristie ''tînăra drăguţă şi plăcută, fără a avea totuşi nimic deosebit''.
Iar epitetele sunt exagerate.
Uuuhhh, sexy nu-i aşa?
En fin, mi-am cumpărat azi Interviu cu un vampir de Anne Rice, mîine se presupune că o să căutăm eu cu Scarlett şi Luiza sponsori, şi o să le pice genele de cît de drăguţ o să dea din ele, în timp ce eu sper să fiu extrem de persuasivă.
Mi-e silă. Nu-s rău sau bine, sunt doar.. Bleah. Mi-e greaţă de toate.
Poate pentru că m-am simţit rănită, şi mi-a venit să plîng. Dar eu nu prea plîng. Sunt o fire slabă. În pofida faptului că am un debit verbal impresionant nu reuşesc să zic nimic cu adevărat intim legat de eu-ul meu.
oari di ce?
Miercuri cu Jenelle, apoi teatru, joi iar teatru, vineri nu ştiu.
în 30 avem prima semi+avanpremieră la palatul culturii.
Pentră ăia 2-3 care citesc blogu din plictiseală cruntă, mi-ar plăcea dac-aţi veni şi voi.
În fond am tras mult toţi şi ne-ar face mare plăcere dacă aţi vedea munca noastră din ultimele luni.

Sunt prea beată ca să mă străduiesc să sune frumos orice aş zice.
Beată de trei zile, tot n-am nicio putere să fac nimic, nu am curaj să-i zic, poate ştie, dar mă va respinge şi nimic nu va fi la fel dar nu contează. Eu oricum o să tac, pentru că-s laşă, pentru că pot.
Cred că am fost atît de ameţită încît am zis tot ce simţeam, poate am jucat prost sau bine, nu contează.
Sau contează, dar sunt sătulă de reproşuri de aiurea şi prostii.
Sunt praf. Sunt lipsită de sens sau viaţă. Sunt băută. Vin alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vian alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vian alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec Vin alb demisec.
Cum poate fi ceva atît de confuz atît de rău?
Şi cum draci pot fi tît de masochistă încît să nu renunţ?
Pu*la mea de negru gen Kenia!

Welcome to the funeral.
Mi-e greu să descriu altfel înmormîntarea lui Nelu. Nu prea s-a plîns, ci dinpotrivă, toţi erau pişicheri şi voioşi. Tuşa Lia aveam impresia că e mai degrabă o adolescentă, nu o cucoană de peste 70 de ani.
N-au fost mulţi oameni.
Mi-a plăcut cum arăta mortul. Îi simpatizez pe cei morţi. Galbeni, uscaţi şi inofensivi.
Mi-ar plăcea să lucrez un timp la o firmă de pompe funebre, deşi bancurile macabre sunt limitate.
Am terminat joia dulce de citit şi m-am apucat de La capatul lumii şi în ţara aspră a minunilor a lui Murakami. N-am fost vineri la şcoală şi de 2 nopţi visez că fac sex cu oameni la-ntîmplare.
Sunt o curvă în propriile mele vise. Nasol, dar asta este.
Mă consolez că o să-mi treacă.
Pînă atunci îl dau pe Freud în mă-sa şi ascult Korn - Seen at all.
Just fuck the pain away!

Jazz, Joia dulce a lui Steinbeck, plictis, lumină.
Şi da, a fost 8 martie, şi nu, nu mă pasionează deloc asta. Dar 7 martie..ei bine..am primit cea mai frumoasă felicitare de 7 martie.
L-am terminat pe Erofeev Venedikt cu Moscova - Petuşki, poem în proză, viziune prin alcool.
Vreau să beau vin. Şi ciocolată. Şi să dansez.
Cred că am să fac ceva special. Pe lîngă tachinare.
Je suis pas amoreouse. Je suis désolée.
Am nr 2 din Blog@ru' mureşean şi locul 2 la Amonii de Făurar.
sunt bună rău.

Nu sunt o mare admiratoare a conflictelor, mai ales cele familiale, dar cand semeni vînt n-ai decît să-ţi culegi uraganul.
Recunosc că mereu mi-a plăcut să mă gîndesc cum e să te plimbi noaptea în oraş. Dar nu în pijama şi şosete în martie. En fin.
Nu sunt cea mai plăcută persoană cu care ai putea vorbi în zilele astea, dar nu contează. Viaţa merge înainte.
Sau cel puţin aşa-mi place să cred
Gorod - Diverted Logic.

Poveste de adormit copii.

Demult demult, pe cînd în lume mai erau haiduci şi tîlhari, pe meleaguri nu foarte îndepărtate de acestea se zice că ar fi trăit un neam de oameni drepţi în vorbe şi-n fapte pe care Dumnezeu îi binecuvîntase cu pămînturi şi averi multe, cari li se spunea Creţu, fiindcă toţi erau oacheşi .
Odată, se zice că rîvnind la bogăţiile familiei un grup mare de tîlhari au călcat moşia lor şi nu s-au dat în lături de la a face vărsare de sînge ucigînd mai toată familia. Doar cel mai mic dintre copii a scăpat şi şi-a ajutat mama lovită de moarte să ajungă lîngă un izvor pe lîngă care fuseseră îngropaţi demult bunicii băiatului. Înainte să piară femeia a blestemat toate meleagurile acelea care nu mai fuseseră nicicînd năpădite de atîta cruzime şi răutate.
Băiatul, de frica tîlharilor a fugit în pădure unde s-a ascuns într-o scorbură de copac. Băieţelul adormi adînc, cu lacrimi şiroindu-i pe obraji. Cînd se trezi văzu că era înconjurat de şapte fete fiecare înveşmîntată cu cîte o cămaşă de zale şi clopoţei la picioare. În păr aveau prinse sînziene şi purtau fiecare cîte o lumînare în mînă. Din desişul pădurii apăru o femeie bătrînă şi gîrbovită, cu privirea ageră şi mişcările iuţi, şi văzînd băiatul I se făcu milă de el şi îi puse pe umeri mantaua ei, căci era frig iar băiatul nu avea pe sine doar o cămaşă subţiratecă. Ielele, căci ele erau începură să meargă cu făcliile aprinse, făcînd o horă mută şi fiecare murmură un descîntec, iar Muma Pădurii făcu semnul crucii pe fruntea băiatului după ce-şi înmuiase degetul în gură. Apoi toate ielele veniră pe rînd şi-l sărutară pe băiat pe obraji, apoi aruncînd făcliile începură să dănţuiască ţipînd iară Muma Pădurii îi zise băiatului:
-Vezi, acum te-ai făcut frate cu ele. Ele or să-ţi poarte de grije şi tu le-I purta lor de grijă. Dacă ei vrea să-ţi fie bine să asculţi de fiece din copilele celea căci rău n-are să-ţi fie.
De atunci băiatul rămase printre iele, grijindu-se el de ele şi ele de el cu mare cinste. Muma Pădurii îl învăţă fel şi fel de leacuri şi descîntece, vechi de la strămoşii moşilor moşilor oamenilor.
Una din iele îl învăţă să tragă cu arcul, el arătîndu-se în scurt timp a fi un mare meşter în arta ceea. Băiatul prinse mult drag de acea fată care avea un trup mlădios şi subţeratic care-l fermecase, şi tot era roş cînd se gîndea numai la frumoasa lui.
Ea de asemeni a prins mult drag de el şi ori se gandea numai la el oricand era plecat la vanatoare, facandu-si griji sa nu carecumva să pateasca ceva, si simtea cum inima ii batea gata sa se sparga in piept cand juca si canta cu ea. Tare greu i-a fost sa tina inchis in adancul sufletului toate sentimentele fata de el, de rusinea si teama de suratele ei, care nu ar fi ingaduit ca un muritor si una din ele sa se poata iubi.
Tînărul se topea de dorul fetii ori de cîte ori trebuia să plece de lîngă ea şi tare netrebnic se simţea cunoscînd că ea era mai mult ca o muritoare iară el nu.
Într-o zi, pe la amiază pe cînd Ielele dormeau într-o poiană, tînărul şedea la căpătîiul lui veghiindu-le somnul. Nişte zgomote ce se-auzeau din pădure îl îngrijorară foarte căci prin acele locuri nici om nici sălbăteciune nu trecea. Şi tiptil tiptil merse dînsul după zgomot şi dădu peste nişte oameni, tocmai acei tîlhari care i-a ucis de multă vreme părinţii. Şi cuprins de durere şi de mînie se azvîrli asupra lor şi îi nimicii. Ielele auzind zgomot se treziră şi alergară încotro s-auzeau zgomotele de bătălie, iară cea care alegase cel mai iute era chiar cea indrăgostită. Şi ajungînd acolo îl găsi pe tînăr rupt de osteneală şi îi cuprinse grumazil cu baţele şi plîngînd îl sărută. Ielele,venind şi ele cu Muma Pădurii în fruntea lor îi zăriră pe tineri îmbrăţişîndu-se şi li se muiară inima de atîta dragoste cîtă era. Iară muma Pădurii le zise aşa:
-Legile noastre nu ne lasă să unim în taina dragostei pe una din neamul nostru cu un muritor, dar dacă ea va voi să-şi dea nemurirea înspre a-ţi fi nevastă noi nu ne-om pune împotrivă.
-Da! Da! Da! Strigă fata şi-şi sărută iubitul iară el o strînse în braţă. Iar în jurul lor ielele făcură o horă, şi din pădure apărură altele, din alte neamuri apropiate lor că s-au strîns multe, multe şi-au început să dănţuiască şi să cînte întru slava iubirii cu făclii în mîini.
Ş-am încălecat p-o roată şi v-am zis povestea toată!