luni, 21 martie 2011

Şi pentru că încă mai am 16 ani am dreptul să fiu patetică într-un mod inuman şi jalnic.

Sunt complet divorţată de orice stare de fericire, nu mă simt bucuroasă, am limba încărcată de venin, sunt malefică, agresivă, vreau să lovesc şi să fug, să imi sfîţii carnea, să-mi smulg visele din prprii mei creieri şi să mor dracu!
Să ştiu că o să fiu incinerată într-un incendiu, aş da înapoi, dar fumul m-ar face să leşin şi atunci ar fi bine. Cenuşa va fii ingurgitată de pămînt iar liniştea niciodată nu va mai exista pentru că oamenii îmi vor călca sufletul în fiecare moment.
Vreau să plîng.
Mă aude cineva?
Şi ce dacă mă aude? Tot singură şi disperată mă simt. Tot departe.
Nu pot interacţiona cu oamenii normal, fiindcă sunt o fiinţă handicapată social.
Am uneori senzaţia că toate sentimentele mele se nasc din abdomen.
Sunt prinsă în mine insemi.
Could someone please shoot me in my soul?
And after that, in my heart

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu