joi, 14 mai 2015

creioane colorate şi adolescenţi

Sunt frîntă de oboseală. Îmi fug ochii şi nu mă pot focaliza pe un singur lucru. Eventual ura ce i-o port lui Anton Holban (nu-i el de vină).
Ieri seară am nimerit la 'ziua de naştere' a colegului meu de facultă, unde de altfel am ajuns din cauza insistenţelor Alexandrei. Mi-a fost dat să văd o pereche de copii la vreo 17 ani, invitaţi fiind, spre deosebire de mine. Băieţeii, de o adolescenţă... voiam să zic stupidăm, dar mă abţin, mi-au demonstrat tîmpenia în culorile cele mai pestriţe. Oricui interesează îi zic: nu încerca nici să mă impresionezi, nici să faci pe deşteptul cu mine. Şansele dictează să mă dezguste treburile astea şi să nu te tratez ca pe o fiinţă umană întreagă.
Am mai mîzgălit zilele astea. Simt cum stagnez în privinţa asta. Evident, cu goluri ca ale mele... Oricum, ideea e că le fac lipsită de conştiinţă. Sunt mici automatisme ratate. Pentru mine nu au nici semnificaţii evidente, nici ascunse.
I am sorry, my friend, but for the moment we are enemies.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu