Ce am eu în buzunare.

bani, şerveţele, monede, ir de buze, căşti, 2 feluri de medicamente, chibrite, card de acces, zahăr, două pastile de gumă, parfum, mobil.
impresionant nu-i aşa?
nu,. dar mie aşa-mi place.
overload.

O seară memorabilă!!!!

Sunt îcă beată după cele 5 sau şase beri dar nu contează, important e ca am avut o seară..TRĂZNET!
nu-mi pasă cine ce vîrstă are. asta nu contează şi nu va conta nicicînd.
mi s-a zis după o singură zi că voi fi o femeie dominantă şi avidă după plăcerea de aş putea confirma asta. Mi s-a zis că aş suferi dacă aş fi pe locul doi, şi că sunt puternică spiritual şi că voi avea tangentă cu asta şi probabil în viiorul meu.
Fum şi muzică tare, dunhill negru şi parliament, bancuri, zeci de bancuri, backstage şi mai întîi office, lipsa faptului că nu mă dseranjează ă fiu urîtă şi că sunt sinceră.
coco, mădă, vlad, eu, carina, adi, alex.
adevăr şi provocare într-o manieră aproape elegantă şi foarte profundă şi inteligenă.
Încălzirea chitării electrice şi tobele. Cărţi, bileţele recunoscute, joc, apreciere, fericire.
indescriptibil.
sunt flatată că am putut face o impresie atît de bună asupra unuor persoane extrem de inteligente şi formidabile.
kubeti, pai, rock, zgomot.
Prpria-mi reflexie spălîndu-se după o întîlmire mai puţin amiabilă cu toaleta, dans, hit the road jack, limp bizkit, mîine olimpiadă.
Adevăruri intime.
desene.
noi.
totul.

de ce. te rog.

de ce de ce de ce de ce?
de ce te detest atît de mult în tăcerea ta, cînd ştiu că totul ar fi un dezastru? nici nu-mi vei răspunde-n veci.
de ce?
ţi-e frică, nu-i aşa?
ţi-e frică că poate cineva se va apropia prea mult de globul tău pur de linişte şi singurătate şi îl va sparge şi-ţi va da peste cap întreaga ta lume perfectă. Şi totuşi dacă se va întîmpla asta vreau să fiu acolo. De ce nu vrei să crăpi oglinzile prejudecăţilor tale prosteşti?
Poate sunt eu cea proastă fiindcă nu înţeleg, fiindcă am uitat cu e să fie aşa, plimbări prin cataombe de linişte. Aproape auzi oasele strămoşilor.
Măcar fă un pas! Fă ceva! nu pentru mine, pentru că asta ar fi o inepţie, that special one for you. Nu vei putea fugi pentru totdeauna să ştii.
Sunt îngrozitoare, poate aşa încerc să te schimb, te ispitesc să te închizi mai mult.
inhalează parfumul dulce şi calcă tăcerea în bocanci grei de armată. Fă ceva! Orice! dar încetează să mă înnebuneşti fiind tu însuţi! oricît de absurd ar fi asta, fă ceva, devino uman, lasă-ţi sufletul liber, nu-l mai strangula.
te rog.
poate nici măcar eu nu ştiu de ce îţi cer asta cînd ştiu că nu m-ar afecta chiar atît de tare, şi nici măcar gelozia nu şi-a strecurat coada în mintea mea.
dar înceracă.
te rog?

let's call it a perfect day

Doamne, dor mai îmi era să hardez pe metal! nimic nu se compară cu starea de nesiguranţă de după un cîntec cu un tempo ultra-rapid în care abia ai apucat să respiri de două ori, şi cînd îţi simţi gîtul ca o parte auxiliară a corpului.
Nimic nu e mai delicios decît să stai gol, întins pe pat după un concert.
Interiorul meu pulsează de viaţă.
Memo, dacă n-aveţi nervii tari, imaginaţie şi un dram de ţăcăneală să nu vă prind că ieşiti vreodată cu mine şi Ştefi în Shiva. S-ar putea să rămîneţi traumatizaţi sau mai rău, crizaţi. Nu poţi să înţelei o lume de hîrtie şi resturi, de linguri îmbrăcate-n ambalaje de zahăr, de bărcuţe şi avioane, de fum de ţigară şi doi copchii mari dacă nu ai tupeul să fii tu însuţi.
Frig.
Fratello Metallo - Amore Metallico.
Îmi pare rău că Julia nu a putut face headbang cu mine din caza operaţiei, dar m-am simţit bine cu ea.
La Subcultura, am ajuns la faza în care eram singura care dădea ca disperată din cap. Apăi no. Nu contează, o fost faină seara.
N-am chef să scriu tîmpenii de esee pentru judeţeana la romînă, dar o să o fac. Vreau să fiu a dracului.
Şi nu vreau să mai aud de eşecul de la bio de vineri, că no. Asta este, la anul o să fie mai ok. da vreau să recitesc ''răvaşul de amor'' la care mi-au dat lacrimile, tot vineri. Felicitările mele ersoanei care a făcut poanta, a fost binior executată, dar se putea mai bine. De exemplu, trebuia să ştie că, dacă prin absurd i-aş fi trimis lu' Vladimir scrisorica, clar nici nu o scriam în maniera aia şi char nu făceam greşeli gramaticale şi de punctuaţie.
A, şi ar fi fost mai ok să fi fost scrise de mînă, erau mai verosimile aşa.
mi-e leneeee, dar încă am adrenalină.

hai că mă bag.
care mai vre daţi un cick aci.
şi mai pueţi o mînă pe revista asta că are haz şi are-un rost.
şi după ce puneţi mîna pe revistă mai puneţi mîna şi p-o carte, aşa ca idee.

revista Blog@ru’ mureşean

nothing but mammals.

The Bloodhound Gang - Bad Touch

dedicaţie pentru Carina alături de multe altele. Mulţumesc providenţei pentru faptul că mi-a dăruit-o, fiindcă, nu ştiu, mi-e imposibil să mă gîndesc la viaţa mea fără ea.

mă vezi? normal.
îmi vezi ochii, pielea, constituţia mea masivă şi-mi auzi vocea şi dacă-ţi apropii urechea de pieptul meu poţi să-mi auzi respiraţia şi bătăile inimii. şi atît.
mă simt la kilometri distanţă de tot ce însemnă totul.
mă deprimă ştindu-mi oarecum viitorul. obligaţia de a face acelaşi lucru zi după zi după.. atît. tristă dezolare.
sunt egoistă, şi doamne cît de egoistă sunt. emapatia mea e aproape în comă, iar suferinţele celorlalte le percep într-un mod nefiresc.
două despărţiri.
Janel, a cărei nume nu-s convinsă că l-am scris corect dar care mă fascinează şi a cărei prezenţă mă binedispune. Detroit.
Mi-am amintit acum cîteva clipe cum, acum vreo trei, poate patru ani, am fost în Bucureşti la verişoara mea, ca să meargă la un casting, şi l-am văzut pe pupăză-n boxeri si-am văzut-o şi pe mulatră în studio, dar nu asta era amintirea.
Mi-am amintit cum stăteam în camera de 4 pe 5 a căminului, şi mă uitam la episoade din Friends nesubtitrate în timp ce beam ceai dintr-o cană pe care scria Transsylvanian cocktail.
Mi-amintesc mărimea oraşului şi griul lui. Şi că atunci am văzut pentru prima oară un mall. şi-am mîncat pepene verde, fiindcă era vară.
eu sunt fiinţa amintirilor într-o oarecare măsură. dar îmi place să cred că nu exagerez.
sunt geloasă, şi doamne cît de geloasă sunt.
sunt uşor moleşită şi obosită.
mintea mi-e baricadată între speranţe, pesimism, imaginaţie, dezamăgire şi deznădejde. nu. nu-s tristă, asta e doar starea mea naturală.
de cîte mii de ori nu mi-am dorit să-mi transfer conştiinţa în mintea cuiva ca să-l ascult, ca să-l simt ca să-l înţeleg. şi sunt convinsă cu nu numai eu.
îmi simt fiinţa ca o structură de chibrite. Un desen care la un şut s-ar preface într-un morman. îmi venmea să zic că am o structură sensibilă dar sincer nu ştiu.
mi-e dor de Andreea. Doamne cît mi-e de dor. Aş îmbrăţişa-o şi am începe amîndouă să zîmbim şi să fim ironice şi să de dăm maxim una alteia fiecare din domeniile pe care le stăpîneşte.
şi mi-e dor să pictez, să simt cum culorile îşi schimbă textura, cum albul se întunecă, cum se joacă pe hîrtie pensula şi cum mă enervez cînd o dau în bară la cîte ceva. Mi-e greu să mă despart de sentimentele astea.
vreau să dorm.
să nu mă trezesc şi să ştiu că viaţa mea e un somn continuu.
îmi displace sfîntu valentin fiindcă be atît de..fake. nu înseamnă nimic. poate doar o creştere a vînzărilor la prezervative, ciocolată şi flori.
naşpa de voi dudes, serios, mi-e milă.
şi ştiţi că sunteţi cei mai fraieri?
habar n-am dacă ştiţi dar în mod normal nu e ca băieţii să dea mărţişoare fetelor. şi uite de ce: fiecare băiat care primeşte un mărţişor e obligat să ofere un cadou fetei care i l-a dăruit.
da' uite cum picaţi de fraieri dacă nu ştiţi tradiţiile.
no, asta e.
au revoir.

mă simt stupid. sunt un pitic insignifiant pe creierii omenirii.
iar a crăpat ceva în sufletul meu şi o venă care ducea viaţă în ea s-a blocat. nu pot să zic că-s musai tristă.
vreau dulceaţă de căldură.
încep să le înţeleg pe proastele alea disperate după iubiţi într-un fel. dar sunt totuşi destul de îndepărtată de subiect şi reprim asta.
mă gîndesc la ce mi-a zis odată o tipă, despre iubiţi şi d-astea. unii mă vor ignora iar eu voi suferi cumplit, pe unii îi voi ignora eu în suferinţa mea, unii mă vor iubi, şi na, mai era ceva dar am uitat. unii sau unul. nu contează.
siguranţă.
nevoia ei te împinge să-ţi urmezi instinctele.
dar ce faci atunci cînd totul e unidirecţional?
te izolezi. să nu rişti să mai păţeşti asta.

Cugetări

în fiecare zi de luni îmi vine să...
nimic.
mi-ascult muzica şi mă pierd în văltucii moi de lene.
rup bucăţele pufoase de nori, le înmoi în acetonă
şi-mi curăţ unghiile de oja
roşie.
stau paralizată în mica mea lume de sîmburi amărui de
mere. ştiai că ei conţin
cianură
?

sunt profundă, sunt frivolă
nu sunt profundă, nu sunt frivolă şi totuşi
ia un cerc şi mîngîie-l pînă devine vicios sau, mai bine,
caţără-te pe tocurile mele cu crampoane şi
hai să dăm un meci.

m-am plictisit să sper într-un
adolescent ideal: cu flori şi ciocolată şi pasiune care
să-mi stăpînească vorbele vulgare, gesturile exagerate şi fumul de ţigară.

Nu există minciuni, există doar politică şi
mai nou auzi cînd mori. Pe jazz nu poţi dansa lasciv şi dacă scrii
un lucru de cîteva sute de ori nu-şi va schimba sensul.

marile dureri sunt mute şi te încearcă
o dorinţă nebună de a-l penetra pe partener
cu cuvintele cloruroacide
cînd te înşeală sau mai rău, te ignoră.

e viu!
cine?
bunicul, dar nu contează, e viu şi-atît. e....centagenar.
are tot trupul alungit...ca nişte degete de pianist numai ochii
ochii îi sunt rotunzi ca nişte unghii bine îngrijite
şi e galben-ceară în mormînt acum.

Ce înseamnă să trimiţi un om în iad, născîndu-l?

Sunetul propriilor mei paşi îmi apasă urechile, mai-mai
să-mi ajungă între creţele minţii. numai sunetul de
bani noi mă mai trezeşte
şi pink floyd.

lumea se va sătura de carnaţie şi exces.
sau va muri din caza lor.
Aaa, deci nu vrei să mă asculţi? atunci o să te posed
aşa cum ai vrut tu să faci vara trecută.
vrei?

Iui, şi ştii ce mai vreau?
să merg la multe, multe, multe converte şi festivalururi de muzică :)

Avocado, portret, Balul, teatru, phoenix, karaoke