Imi pocnesc degetele sadic. Nu mi-e nicicum acum. Casc si inspir cu nesat aerul, ca o inecata scoasa la aer.

Ochii privesc plictisiti tot ce-i inconjoara, aceleasi lucruri, aceleasi culori, aceleasi...

Ascult aceeasi muzica demonica, care-mi afirma starea. Hmm, chestia asta suna a prostie, dar oricum nu conteaza.

Amintirile imi umezesc ochii... Bunicul, strabunica, Feribaci, toti au plecat din lumea asta in mai putin de un an. Bantuita de chipurile lor imi amintesc clipe prinse in timp.

Mmmm....parca niste fire subtiri si inperceptibile ii leaga....n-am plans la moment dupa niciunul...merit vreun repros?...le simt lipsa, dar lacrimile au refuzat sa-mi impaienjeneasca privirea de fiecare data.

Ieri s-a implinit exact un an si de la moartea motanului meu. Mai exact ieri la ora 23:30. Denis...marlanul meu scump si drag...bidigania familiei. Dupa el am plans. Incredibil cat te poti lega de un animal. Inca ii simt si vad blana moale, ochii clari si albastrii, pasii, coltii, ghearele...Motanelul meu de un alb-murdar cu labutele, boticul, coada si urechiile brune.

Imi amintescc la fel de clar de el, la fel cum imi amintesc cum i-a parasit spiritul trupul bunicului.

Chipul ca de ceara, rasuflarea grea si mirosind a stricat, intrerupta rareori de cate o tuse violenta. Gura care refuza de 3 zile sa manance, refuza sa articuleze orice cuvant. Buzele crapate ce mai sangerau... Trupul slab, numai piele si os, mancat de o viata grea si batranete dura, creeau impresia unui om macinat prea mult de viata, un om ce-a ajuns la limita. Limita care l-a facut sa nu-si mai doreasca viata. Trantamentul cancerului numai tratament nu i-a fost.

L-a prins pana la urma pisica...

De ce vorbesc despre moare? De ce sunt atat de morbida? nici eu nu stiu.

Poate moartea e una din cele mai pauzibile certitudini. Nimic nu e cert. Poate nici moartea.

Cine ar mai putea stii?

Credintele se amesteca, si ceea ce era acum 100 de ani un val gros a devenit intre timp o ceata abia perceptibila in viata noastra.

Nu exista atei. Prin simplul fapt ca respingi ideea ca Dumnezeu nu exista, afirmi defapt existenta Lui.

Oricum, daca totusi te tii sus si tare pe pozitii, trebuie sa recunosti ca crezi in ceva: fie ca e dragostea, ura, razbunarea, moartea, lumina &co.

Abandonez subiectul, e aceeasi chestie pe care o stie toata lumae, dar rostita de mine.

Am ras cand m-a intrebat tata daca astept stropitori. Nu, n-astept. Traditia s-a stricat asa de tare incat apa sfintita s-a transformat in parfum de doua parale aruncat cu galeata. Daca n-ai ce face, cheama-ti stropitori in casa. Urmatoarele 3 luni vei avea de furca cu scosul duhorii din casa.

Casc.

Invierea.

Dar divin.

Relaxat afirm ca anul acesta a fost primul in care am fost la (o parte din) Inviere.

Mii de stele arzande s-au coborat rand pe rand, fiecare dand nastere altora si altora, perpetuandu-se, luminand lama ascutita a intunericului, aratand ca reflexia unei oglinzi a cerului. Ochii mei caprui scanteiau la lumina lumanarii ce musca lacoma din bezna.

Glasuri afirmau la unison ceea ce oamenii se incapataneaza sa creada de peste 2000 de ani, din punctul meu de vedere, cu temei: Hristos A Inviat! Adevarat ca A Inviat!

Cu ocazia primei zile de Pasti, mama a si avut grija sa ma faca sa rabufnnesc in plans de fata cu matusa mea. Se pare ca imperfectiunea mea si privirile enervate ce i le zvarl cand ma freaca cu asta nu-i convin si gaseste de cuviinta sa ma faca de tot rahatu pe strada ca asa i s-o trezit ei brusc neuronii.

Mi-a carpit si una, asa ca bonus inaine sa-mi insiruioasca toate defectele posibile. Ochii au inceput sa straluceasca din cauza diamanteelor lichide ce mi inunda, nepermitandu-mi cu toata staruinta mea, sa le opresc. mi le-am sters cu maneca sacoului de blugi, lasand cate o pata intunecata de fiecare data. Nu m-am smiorcait, n-am sughitat, nici macar nu pot spune ca eram suparata.

Eram furioasa.

De ce se leaga de mine? de lipsa mea de gratie si de feminitate sau atribute-n moda? de lipsa frumusetii mele?

Oricum n-ar fi contat, mamele sunt nebune de legat, majoritatea, mai ales cand vine vorba de copii lor. Doamne apara si fereste!

N-am sentimente maternale fata de copii mici, sau copii in general, nu ma omor dupa ei, ii consider draguti daca-i privesc de la o distanta sigura. Stiu cat de distructivi pot fi. Doar m-am observat pe mine. La varsta asta n-as avea nervi de copii si de babysitting. O provesc cateodata pe printesa familie, verisoara mea mica, adorabila si scumpa cum devine incet, dar sigur, o mica egoista alintata. Prea multa iubire poate dauna grav caracterului.

E nascuta in aceeasi zi cu mine la 12 ani diferenta. Ave Maria! Nu, nu o cheama Maria, dar ma simteam datoare sa o pomenesc.

Brrr...Curand schimb din nou sufixul....Mrrrrrr.....E secret de stat. Daca cineva scapa o vorba il impusc!!

No gifts, nu happy b-day, no nothing, I hate my birtday. Usless hollyday.

Autodistrugere.

Durerea imi traverseaza tot capul, ca o picatura de apa ce aluneca pe o suprafata curbata, lasand in urma doar o dara. Diferenta intre picatura si durerea mea e faptul ca durerea se continua si dupa finalizarea "apei" ce-o compune. O chinuitoare anailza a propriei persoane imi goleste toti creierii de energie. Am refuzat sa-mi privesc chipuil in oglinda, nu-mi spune nimic, mi-am aruncat apa pe fata la repezeala m-am sters rpit si m-am azvarlit ca un pradator urban (partial) ce sunt asupra iaurtului cu fructe de padure, care defapt avea gust de cafea. Pe langa savoarea detestabila, am mai prins intre dinti si vreo doua coacaze. Detest coacazele.

Am renuntat la perspectiva unui mic dejun indelustator si desi stomacul protesta facand urat, m-am limitat la doua bucatele de ciocolata si un gat de suc. Cacat, era de pere. La zeama de pere ai doua sanse: ori e bun, ori are gust de medicament. Ai o incercare sa ghicesti de care era asta. Buuuun, si mai avem inca 3 sticle de 2 l. Rahat.

Noaptea la 10:40 fix Andrei a simtit nevoia sa ma intrebe daca pot veni cu el la o serata azi.

Fixam cu ochii inchisi vocea lui grabita cu accentul prins din zbor din Bucuresti, pe care la ora si stadiul meu de zapacite mintea incerca sa il inteleaga.

Propunera imi suna interesant. Inca incerc sa re-aud conversatia si sa-mi dau seama de orice. Sunt mai zabauca de felul meu. Imi dau seama ca habar n-as avea unde trebuie sa ma intalnesc cu ei, ca n-am nici cea mai vaga idee despre ce va fi vorba in toata povestea asta si de ce naiba m-a chemat tocmai pe mine!? In fons sunt mai "copila" cu vreo 5 ani si o zi decat el. Iar diferenta dintre noi e cam de la cer la pamant. Uneori.

Momentan las informatia sa stea linistita intr-un colt al capului meu patrat din dimineata asta. As vrea sa pot zice ca ma simt ca o mahmura, dar n-am fost beata niciodata in intreaga mea existenta.

Neuronii rectioneaza mai gereu decat conserva mea intr-o zi proasta. Poate e din cauza inotului de ieri.

Ador apa.

Parul imi miroase puternic a clor inca. Imi vad imaginea plimbandu-se linistita sub umbra, in tricoul albastru, pantalonii rosii-oranj de fas, adidasii si parul siroind inca.

Apa e libertatea mea, ma elibereaza de orice gand, orice esec, orice succes.

O lacrima imi aluneca pe obrazul rece. Sunt afundata intr-o incertitudine totala.

De ce?

Zambesc oarecum crud si-mi sterg lacrima. Sunt sadica.

Daca poti numi cruzime dorinta de a face oamenii sa spuna direct ce simt, ce vad, ce vor spuna. Fara ocolisuri. Fara eschivari. N-am nevvoie de manevre de evitare.

Acum rad de-a dreptul. Tot ce zic, tot ce gandesc, sunt aceleasi vechi clisee vechi de cand lumea. Toti ggandim asa la un punct, fie ca recunoastem fie ca nu.

Tehnic..eu tocmai am descoperit gaura la macaroana.

Ce draguuuuut.

Imi musc buzele ca sa-mi tin in frau zambetul.

Fara zahar.

Am mai mentionat de dependenta mea fata de muzica dar astia-s penali, caterinca lor pura, sau simpla aberatie formata din rime simple si sugestive, parerea omului simplu si partial analfabet fata de viata in propria tara.

Probabil le detin o parte destul de consistenta din discografie, si nu ma pot abtine sa nu rad cu hohote la melodiile lor.

Imi educ gusturile, n-am fost de la bun inceput rockerita. Dar mi-am dat seama de avantajele si dezavantajele fiecarui gen in parte, si mi-am format un "playlist" prin gusturi. Cu preponderenta rock si dragostea mea eterna muzica simfonica si clasica. Fiind la un liceu ded arta sa zicem ca ar trebui sa fiu familiarizata destul de bine nu?

N-am niciun chef sa scriu, trebuie sa cumpar paine, seminte pentru gansac(papagal), sa fac clatite, salata de cartofi...pffff..

Ingeri-convertire în prezent

O pana mi-a ramas intepenita-n par, o iau neglijent si ii dau drumul pe covor. Neglijenta sunt oricum, deci n-ar fi mare scofala. Dar pana respectiva mi-a atras atentia. Era a papagalului meu. Imi trec mana prin părul meu dezordonat şi creţ. Ar fi cazul sa mă spăl pe cap. Şi pe corp. Lucru ce îl voi face curînd.
Apa ce-mi aluneca pe piele, rostogolindu-se în mici cascade încă fierbinţi mă calmeză.
Şi îmi da fiori de plăcere.
Privesc ameţită în albul căzii şi cad în
vidul conştiinţei mele. Asta sunt chiar eu? Corpul acesta-mi aparţine cu adevărat? Eu..eu..sunt chiar vie? Uimita îmi privesc corpul ce-mi părea brusc strain. Ating abia perceptibil diferite parti ale corpului să mă conving de propria-mi persoana. Starea de detaşare psihica se risipeşte uşor precum o ceaţa. Revelaţia mă face să mă gîndesc din nou. Ce naiba mai sunt şi oamenii ăştia?
Îmi ascund, parcă de un duşman goliciunea trupului.
Asta sunt eu?...
Las mîinile să cadă, şi şoptesc aproape disperat: eu....Trupul ăsta, ochii, zîmbetul, pielea..toate sunt ale mele...ale...mele...
Las apa sa curgă in canalizare şi, lăsînd urme umede de paşi paşesc in faţa oglinzii mai înalte decît mine.
Eu?... EU!
Privesc cu mândrie reflexia şi sincronizat spunem amândouă, una muta si cealaltă cu glas: trupul meu pur, învelişul acesta temporar din carne, gândurile nebuneşti, visele, ideile, toate astea...Sunt eu!
Îin oglinda înca aburita de trupul cald se destrama reflexia unui trup de fecioară...

Muzica imi bubuie nestingherita in creier. Melodia ce o ascult acum e cel putin sugestiva"Say Anything-Wow I can get sexual too". Nu insinuez absolut nimic, si roseata si zambetul le aveam de dinainte.

Sunt exhibitionista? Poate, dar nu fizic. Inca n-am ajuns sa ma dezbrac la parade de gay si lezbiene, doar de dragul de a fi dezbracata. Eu sunt o persaoana exhibitionista din punct de vedere spiritual. Poate nu chiar la modul cel mai pur, nu incep sa ma descarc pe toata lumea povestindu-le detalii picante despre mine. Exhibitionismul meu consta in sinceritatea pe care o manifest. Nu dau inapoi niciodata, decat daca am motive gen 'fier forjat'. Daca ma intrebi "cum arat?" si arati ca dracu fii sigur ca am grija sa te anunt. Poate diplomat, dar nu-ti ascund.

Diplomat pe dracu'.

Mi-e lene sa mint, ocupa prea multa memorie, consuma prea multa energie si multa imaginatie. E mai lejer sa fii sincer, se scuteste de ipocriti. Poate barfele nu vor pieri, dar in mod cert oamenii lipsiti de aceeasi calitate nu te vor agreea. Sinceritatea e o sita, poate uneori rara, dar e totusi o sita.

Vaaai, ce filozofica unt azi, gandndu-te ca m-am trezit si mai devreme ca ieri. Cacat, am un ceas biologic de cacat: ma culc pe la miezul noptii si ma trezesc la rasarit. Si daca ar me sunt atat de buni sa ma ajute cu trezitul facand tot felul de zgomote siniste(sau nu) dar in special auzibile(uite cum se-mbogateste gramatica limbii romane mai frate) lucru care ma face sa ma trezesc(logic).

Desi am avut un vis ciudat (next: povestirea visului de rahat) in care se facea ca mama mi-a luat scrisoarea de la Teo (!?) si a rupt plicul sa-mi citeasca corespondenta(!?!?) . Am smuls scrisoarea si mi-am ascuns-o sub perna, moment in care am sarit ca arsa. Rahat, prima oara n-am crezut ca-i vis. In fond, chiar asteptam o scrisoare de la Teo.

Visele mele sunt adesea stranii. Inca imi amintesc un vis din frageda copilarie, de cam pe la 8-9 ani. Practic era un fel de haos. Visasem ca ma plimbam in halat pe strada si la un moment dat tot apareau diferite personaje din desenele animate, care ma inconjurau si apoi plecau. Aici ii pot pune pe: tom si jerry, scooby doo, 101 dalmatieni, in rest nu-mi amintesc. Apoi am sarit in cada plina cu apa imbracata in halat, apoi m-am dus la un second de langa casa unde era o cucoana, la sensul tru al cuvantului, care avea un caine cu un ochi de sticla. Aici se sfarseste visul. S-a presupus ca trecem printr-o perioada mai grea si ca scapam de ea cu ajutorul desenelor animate. Cine stie?

Un alt vis a constat intr-o urmarire, cu un scop cel putin definit, dorinta de a ma viola(!?) care s-a sfarsit cu mine sarind in gol de pe un siloz. Cel putin asa cred ca era, un siloz.

Sau altul in care salvam o fata si ucieam cu sange rece doi tipi.

Ciudat.

Slipknot.

Adesea ma intreb de ce constructia mea interioara e asa "interesanta". In fond limbajul mi l-am insusit din cartile citite, comportamentul de la parinti, cu preponderenta mama, sentimentele in schimp sunt proprii. La fel ca si constitutia fizica. La "scurta" inaltime de 1.70 mi-am intrecut majoritatea rudelor. Sunt caraghioasa intr-un fel, in special cand ma deosebesc de ceilalti prin inaltime. "le scuip seminte-n cap" cum imi spunea o fata dint a 7-a. Glumea desigur, dar o intrec cu-n cap, deci nu mai stiu daca vorbea seris sau nu. Nu consum seminte decat vara-n cartier.

Sunt o fiinta lipsita de feminitate, chiar barbara uneori. Desi ma simt ca o felina uneori. Placuta, atragatoare, dar totusi periculoasa. Cunoasteti genul nu? Persoanele acelea care nu atrag atentia decat unui ochi experimentat, debordand de atractie animalica si radiind pasiune. Cele care se joaca de-a 'soarecele si pisica' cu tine. Fie in viata...sexuala sau viata de zi cu zi.

Casc, si ma intind, culmea! ca o pisica...

555 to the 666.

E senin si razele soarelui penetreaza cerul si apartamentul. Flaconul de apa se odihneste linistit langa mine. Daca as putea face o performanta demna de-o camila as putea sa ingurgitez vreo 2 l pe zi. Si eu care daca beau 1 e mult.

imi trec mana peste spate. Imi place simtul tactil. Imi place sa simt ca sunt vie. mana imi aluneca pe gat, pana la cosul pieptului. Oftez, mainile-mi sunt reci, ca intotdeauna. mi le lipesc de abdomen, senzatia de racoare imi umple trupul.

Casc

like the way I am

E dimineata. La 8 sunt singura care populeaza messul. Sunt singura on. Ce draguuuut. Sau nu.

Ascult muzica mea diavoleasca si ritmul imi pune in miscare sangele inca adormit. Tin sa mentionez ca nu numai sangele e adormit, ci intreaga mea fiinta. Sunt unica dobitoaca care se scoala la crapatul zilei. Asa-i atunci cand ai auzul fin, auzi pana si zorii care crapa.

Ce pacat ca e innorat. Deh, bafta zonei intercarpatice, ce sa-i faci. Ma gandeam cateodata ce s-ar intampla daca ar fii atat de multa apa incat sa se umple zona Transilvaniei? Imi vine in cap o imagine de desene animate. Imi plac desenele animate. Sau cum imi placea sa le denumesc in "tineretile mele" desene animale, sau ciune animate. La cca 15 ani eu inca ma uit la desene. Sau ascult muzica. In rest nu ma intereseaza persoana tembelizorului.

Ma uit rareori la filme, cu preponderenta aventuri si comedie. Detest drama, desi eu insemi sunt o pesimista convinsa uneori.

Simt durere in incheieturi, am o vaga banuiala ca azi la antrenamente astea o sa ma demoleze daca-mi dau mingea prea tare. Ciudat ca sunt singura careia care-i place sa fie portar. Dar numai la antrenamente, dat fiind ca la meciuri ma crispez si nu mai joc cum trebuie.Cacat. Sunt cel prost portar din lume. Bine, exagerez, sunt al doilea cel mai prost portar. Consolat? Nu? Nici eu, dar n-are a face.

'Farazahar'ma face sa rad cu hohote. La fel ca si anumite lecturi.

Mi-e lene, casc si castile-mi stau suspendate de cap. Vreau sa fac un dus. Imi place sa fiu curata. Ca aproape oricui nu? Degeaba, rockerii sunt curati, orice ai crede.

Oricum, eu mereu fac dusuri. Sunt mai igienice, mai rapide deci in stilul meu. Sunt o fiinta grabita si totusi legera in acelasi timp. Aiurea combinatie. Aiurea rau de tot

Imi place sa ma privesc goala in oglinda. Desi nu-s frumoasa sau ma rog, cum cred oamenii ca arata frumusetea, imi place corpul meu. Nu l-as da nici sa ma platesti. Imi place pielea mea delicata de pe gat, imi plac umerii mei rotunzi si lati, spatele meu puternic, sanii mei mici si pot spune si obraznici, abdomenul aparent varza, soldurile curbate, coapsele mari,gambele puternice. Imi place parul meu castaniu si dezordonat, si ochii mei sfidatori. Nu sunt frumoasa, cum am mai zis, si poate nici atragatoare, dar nu m-as schimba pentru nimic. Inca-mi amintesc ce mi-a zis o colega: ai o moaca simpatica. Am ras, aveam si de ce. Eu? Simpatica? Aiurea! dar daca tu spui....

LUNI

Deja e luni? Brrrrr. Sinistra zi. Bine ca e vacanta. Momentan.

Picioarele "suspendate" se lovesc de birou. Au. Ziua de azi a fost oarecum..oarecum... habar-nam cum. Complicat sa descrii o zi ca asta.

M-am trezit dupa un somn sacadat pe la 8. Am bajbait pana pe la 9, avand grija sa nu ma schimb de ceea ce denumesc eu cu multa ingaduinta "pijama". La 10 m-am carat la biblioteca, unde iarasi am bajbait mai bine de juma' de ora in cautarea unor noi lecturi, ca sa bag viteza sa nu intarzii la antrenamentul de la 11:30 din Mureseni. O zona nu foarte apreciata. Ii detest locatarii de sex masculin care se leaga de mine. Diks. Ma refer la nume, evident. Toti il au pe "Dica" pe tricourile lor de contrabanda.

Am fost cea mai vioaie din echipa. In fond eu facusem deja incalzirea alergand mai bine de o jumatate de kilometru inainte nu?

Apoi intorcandu-ma acasa am savurat inghetata, prosatia si poluarea aerului in acelasi timp. Sunt multilaterala nu-i asa?

Prostiile au fost din partea "Blondei din Balcescu". poluarea apartinea exclusiv masinilor, iar inghetata era din banii de autobuz. Bani pe care-i cheltui pe orice altceva, dar fiind ca merg mereu ilegal. Statul ne jumuleste pe noi, astfel imi pot permite cate o cursa clandestina. Sau incognito. Cum vrei tu.

Devin din ce in ce m,ai avida de muzica. Devine ca un drog.

Nu Devine. Este. In special rock-ul. Metal. Goth. Black. You name it.

Sunt complet afona. Eu doar pot simti ritmul. In aproape orice. Dar nu pot folosii chestia asta la absolut nimic. Ironie. Pura. MaI pura decat heroina ce nu o voi simti vreodata. Nu regret. Am alte probleme decat sa devin dependenta de droguri, tigari, curatenie sau alte astfel de aiureli. Desi personal vreau ca pe la 17-18ani sa incerc marijuanna. De ce? Merita sa incerci totul.

Adica aproape totul, nu te vad incercand sa mori in mai multe feluri. Isi pierde framecul.

Amuzant nu-i asa? Raspuns:nu. Singurele persoane care rad la glumele mele fara gust sunt prostii. Oamenii destewpti se benocleaza la mine si nici macar nu zambesc decat daca ma benoclez si eu la ei insistent. Nu sunt foarte amuzanta, dar am rareori momentele mele de glorie. Cand spun bancuri. Stiu destule. Pe destule teme. Unele proaste altele bune. Depinde de spectator.

Interpretez pentru cei cu nervii tari. Sunt o actrita proasta. Recunosc. Din nefericire sunt cam jalnica la tot ce-mi place. De cantat imi tin gura ca ar crapa termopanele. Desi teribil ma amuza asta.

Nici la literatura nu-s mare magician, majoritatea textelor mele sunt deprimante.
Zambesc crud. Nici macar "jurnalul" nu starneste alta senzatie.

Sete de cunoastere. Sete de viata. Sete de alcool. Ei vezi, ultima e cea mai raspandita. Am vaga banuiala (vaga pe dracu') ca si unchiul meu e alcoolic. Da' e al nostru si-l iubim. Vax, e oaia neagra a familiei.

Familia mea e vasta. Bunica a avut per total 11 frati. Bunicul a scapat, a fost unicul copil, orfan de tatal ce-a pierit in razboi. Bunicul a murit de cancer. Din nefericire am prin momentul. Sincronizare perfecta. Prea perfecta. Am plans doar cand m-a pus profa sa-i explic de ce am pictat un cimitir. A fost primul semn.

In decursul catorva luni au pierit: un bunic, o strabunica, un vecin, sanatatea piciorului meu, slujba mamei mele si in mod deosebit nervii si timpul meu. Nu ma plang, ar fi o dovada de slabiciune si de mandrie. Nu-s mandra. Egoista da, dar nu mandra. Nu vad legatura dar nu conteaza.

Imi simt corpul cald si viguros. Muschii vibreaza incordati de dorinta. Dorinta de ce? hmmmmm... Ce dorinta ai vrea? Dorinta unui sarut? Poate, nu as refuza.
Pe cine pacalesc? Mint. Mai putin evident.

Angel

Titlul n-are legatura cu ceea ce scriu eu acum. Probabil pana si ceea ce scriu va fii totalmente incoerent, dar chiar nu conteaza. SUNT LIBERAAAA. Incredibil dar adevarat, o saptamana intreaga fara scoala. Iar peste doua saptamani va veni o zi morbida.

Ziua mea.

E secret de stat.

Refresh

Familia mea are mereu grija sa-mi reaminteasca ca voi fi mereu diferita de ceilalti. Niciodata nu precizeaza insa daca in sensul bun sau rau.

Unchiul meu e sarit la capitolul nervi si are grija sa ne deregleze pe toti cand e vreo reuniune.

Mama mea, e nascuta in ziua asta. Cei dou unchi ai mei, fratii mamei, sunt nascuti pe data de 11. Matusa e-n februarie.

Sincronizare.