O altă zi la muncă.

Tocurile ascuţite învelite într-un strat subţite de metal argintiu ţăcăneau pe asfalt. Haina lungă de piele nu reuşea să-i ascundă sînii supradimensionaţi , iar coama roşcată şi aspră ca sîrma se zburlea la fiecare adiere.
Două becuri chioare şi trei cerşetori străjuiau întraga alee.
Mai aruncă o privire pe telefonul mobil verificînd mesajul cu adresa exactă. Clătină aproape imperceptibil din cap si închise clapeta încet apoi o strecură în buzunarele hainei lungi. Din unul zbură o carte de vizită pe care era gravat un corb cu o clepsidră aurie la gît şi ateriză pe asfalt.
Roşcata işi căută prin buzunare gloss-ul roşu închis şi apoi oprindu-se timp de cîteva secunde îsi reîmprospătă perfect buzele din două mişcări ale încheieturii. Îşi strînse o clipă buzele ca-ntr-un sărut apoi le relaxă şi porni iar cu paşi ritmici. Unul din cerşetori stătea ascuns după un tomberon şi cu ochii fixaţi în gol şi se masturba în umbră, făcînd gestul mecanic, lipsit de vreun gînd sau plăcere adevărată.
Avea ochii de un albastru spălăcit, lipsit de viaţă. În timp ce trecea pe lîngă el, roşcata zîmbi. Homeless-ul icni şi trase de moţ prezervativul ce-l purta, pe care apoi îl înnodă şi îl azvîrli în tomberon. Începu să mîrîie o melodie veche şi se aşeză între cartoane cu chipul ce părea încercat de un surîs. Îi făcu cu ochiul roşcatei ce era înţepenită în zîmbetul sculptat în lemn, de parcă cineva ar fi smuls viaţa din el cu o menghină.
În capătul aleii peste un morman de cabluri roase, cartoane şi cîrpe zăcea un adolescent. Avea părul lung împrăştiat pe umeri şi ochii căscaţi. Părea răstignit la orizontală cu picioarele şi braţele desfăcute într-un X. Hainele negre lăsau să se vadă un corp bine clădit. O seringă goală şi două sticluţe pe jumătate sparte cu insripţia “keta” îi ţineau companie.
Roşcata îşi rătăci o secundă în buzunare unghiile lungi şi roşii şi scoase o lamă sigilată. Desigilă micul ambalaj şi cu foarte mare atenţie crestă cîte şapte simboluri pe fiecare braţ. Locurile unde fuseseră inscripţionate simbolurile au început să strălucească albastru iar din ele a început să curgă o substanţă de o culoare alb-murdară întîi încet, apoi din ce în ce mai tare. Roşcata înfipse lama în gîtul tînărului ce continua sa fixeze nimicul şi apoi începu să o răsucească ca şi cum ar fi fost o garnitură de la un robinet. Substanţa se scurgea şi mai tare pe cadrîm.
Roşcata se întoarse pe tocurile ei argintii şi privind spre noul mesaj ce pîlpîia pe ecran şi zîmbi sufletului ce curgea spre infern.
Zîmbi din adîncul oaselor.