Vreau să mă ameţesc şi să dorm în poziţie fetală. Vreau să stau ascunsă printre cioclii şi să zîmbesc. Vreau să nu plătesc fiecare exces cu o lipsă. Nu-mi prea pasă dacă e corect sau nu. Întru-n fel oricum totul e perfect echilibrat. Numai că karma e futută din punct de vedere al timpului. Vreau să nu am tot timpul dreptate. Vreau să fug de-acasă nuştiuunde.
Vreau să nu-mi pese şi să nu simt vreo nevoie de afectiune.
Vreau să ascult Zebre totuna.
Vreau să uit cine sunt.
Şi vreau să nu fiu jalnică. Pe bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.