A rehab for artists.
Unde trebuie să-ţi storci veselia şi fericirea ca să devii tru.
Cred că d-aia n-o să am viitor în nicio artă, fiindcă sunt prea optimistă şi entuziasmată.
Zîmbesc şi fac glume proaste. Apoi repet glumele proaste pînă nu mai sunt glume ci gumă la mîna a 14-a.
Îmbrăţişez cel puţin 10 oameni pe zi. Mi-am dresat prietenii: la ţipătul IIIIIIIiiiiiiiiii să fie pregătiţi să-i îmbrăţişez.
Zîmbesc necunoscuţilor şi uit să zîmbesc mamei mele şi o fac să plîngă ignorînd-o.
Sunt o fiică chiar atît de malefică?
Nu cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.