Deci anul se cam termină şi blogu ia o pauză că e obosit, chinuit, şi toate alea, şi oricum nu plea-l bagă nime în zeamă, cum defapt nu mă prea bagă nici pe mine, da nu-i bai, că are destule avantaje ş-asta.
V-am pupat şi-un an nou miştocar cu multe năzbîtii ş-aventuri ş-alte minuni.
no.
joi, 30 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
Nu vreau să debitez scuze idioate. Mai degrabă tăcere. Sunt unul din acele pe care le tot desenez. Îmi caut adevăratele sensuri din imagini şi dacă nu le pot găsi eu atunci...
a.sk
j.udge
u.nleash
t.each
o.ganise
r.un
şi nu-mi cer scuze chiar dacă am greşit pentru că [insert scuză idioată] mi-e teamă că au să-mi dea lacrimile.
a.sk
j.udge
u.nleash
t.each
o.ganise
r.un
şi nu-mi cer scuze chiar dacă am greşit pentru că [insert scuză idioată] mi-e teamă că au să-mi dea lacrimile.
marți, 28 decembrie 2010
Mi-aş dori să nu fi fost umană pentru cîteva zile. Vreau să văd lumea perfect obiectiv, să fiu un fel de cvasiserfim, cu aripile ne-aerodinamice, sau dacă chiar ar trebui să zbor, fie. Să nu gîndesc, să am buzele lipite cu ceară, şi să miros toată a esenţă de portocale, să privesc. Să am ochii uscaţi de privitul lumii non-stop. Bine, asta nu mi-aş dori-o musai. Deşi sunt o fiinţă ce suportă destul de bine orice tip de durere nu sunt tocmai sado-masochistă. Ba da, sunt. Mai ales spiritual. Ca noi toţi nu-i aşa? monstruleţi perverşi ce suntem.
luni, 27 decembrie 2010
ADEMA
"Stand Up"
He says he love's you
But the make up will not cover up the bruises
He left on you
I tried to stop the cycle for you this relationship is wack
You bastard don't touch her anymore
Stand up stand up
He's a drunk and abusive
Stand up stand up
He thinks that you'll never leave him
Stand up stand up
I won't let him get near you
Stand up stand up
It's not your fault when he hurts you
I think that you should have the chance
To enjoy the friends you have
He wants to erase them
I know that you are trying hard not to show it
But the coward is an asshole he's shameless
Abusive no more, no more
Abusive no more, no more
Stand up, stand up
It's not your fault when he hits you
Stand up, stand up
He thinks that you'll never leave him.
Stand up, stand up, stand up
He'll always hurt you
Stand up, stand up, stand up
One day he'll kill you
Stand up, stand up, stand up
He's always hurting you
Stand up, stand up, stand up
One day he'll kill you
He says he love's you
But the make up will not cover up the bruises
He left on you
I tried to stop the cycle for you this relationship is wack
You bastard don't touch her anymore
Stand up stand up
He's a drunk and abusive
Stand up stand up
He thinks that you'll never leave him
Stand up stand up
I won't let him get near you
Stand up stand up
It's not your fault when he hurts you
I think that you should have the chance
To enjoy the friends you have
He wants to erase them
I know that you are trying hard not to show it
But the coward is an asshole he's shameless
Abusive no more, no more
Abusive no more, no more
Stand up, stand up
It's not your fault when he hits you
Stand up, stand up
He thinks that you'll never leave him.
Stand up, stand up, stand up
He'll always hurt you
Stand up, stand up, stand up
One day he'll kill you
Stand up, stand up, stand up
He's always hurting you
Stand up, stand up, stand up
One day he'll kill you
Mă simt vinovată că.. nu, nu mă simt vinovată de nimic.mă simt mai degrabă contrariată. Poate ar trebui să simt dar nu o fac. Poate n-ar trebui să simt şi atunci reprim. Pînă cînd nu o să mai reuşesc. Nu mai îmi caut tăcerea în fumul de ţigară ce-mi iese din plămîni ca să reproducă imagini din vise. Nu mai trag de acum niciun fum din kent, vougue, pall mall sau dunhill pentru că nu mă mai ameţesc cum o face alcoolul.
Nu mai deschid ochii şi nu mă mai supăr dacă nu mă puteţi vedea pentru că sunteţi adînciţi în zîmbeztele voastre. Nu o să mă mai simt încîntată de ochii albaştri dacă nu vă cunosc. Nu o să vă mai studiez, andrei, nu o să te mai studiez, doar o să te privesc şi-n retină o să mi se imprime imaginea ta, şi o să simt un miros verde cînd o să mă gîndesc la tine peste ani cînd probabil toţi mă veţi fi uitat. Eu nu rezist decît vag în amintiri.
O să încerc să citesc muşchii faciali în tremurul lor de senzaţii şi sentimente.
O să vă percep din ce în ce mai puţin, adîncită în propriul meu haos pentru că mă îndepărtez, pentru că nu mă mai accept eu pe mine pentru că nu vreau să mai fiu acceptată.
Să termin medicamentele şi să încep vinul.
Să devin o alcoolică deprimată şi captivă în mine. Să izolez toate crăpăturile prin care evadează gîndurile şi visele şi speranţele şi. Pentru că ele nu fac decît să moară de îndată ce prind un mugure de avînt. Aşa că o să reuşească să trăiască doar în persoanele care au grijă de sufletul meu zbîrcit de prostie şi nonsensuri şi o să mă asculte, nu o să mă lase să vorbesc în gol ca o rîşniţă deunde s-a isprăvit tutunul sau cafeaua sau piperul sau.
Nu aparţin decît de toţi şi de nimeni. Duceţi-vă dracului. nu, n-am nimic personal cu voi, numai că mi-am pierdut eul undeva, tot cunoscînd oameni care-mi plac sau nu, şi am uitat să mă ascult pe mine, să-mi aud vocea pe care oricum nu o pot pricepe c-ar fi a mea.
Am început să mă regăsesc în imaginile pe care le fac, poate din ce în ce mai abstracte, cu din ce în ce mai multe înţelesuri. Am înţeles cît de sacră e legătura cu arta mea şi am înţeles că nimeni nu poate să primească o imagine făcută de mine dacă încrederea mea nu e deplină şi dacă sufletul-mamă nu poate să se rupă de ea.
Am înţeles că desenul e ibovnicul meu credincios pe care oricît l-aş înşela, rămîne al meu şi de fiecare dată mi se dăruieşte cu o pasiune de nedescris.
Ştiu, am luat-o puţin [mai mult] razna.
vineri, 24 decembrie 2010
Insomnie
am recitit vreo 40 din conversaţiile cu andrei de astă-vară şi am căutat desenul pe care i l-am promis.
nu pot dormi, şi nici nu pot gîndi, stau cu căştile-n urechi şi ascult rock fm de vreo 4 ore, nu pot să dorm, nu pot să dorm, NU POT SĂ DORM!
Am făcut 3 desene în ultimele 3 zile, în grafit. Mi-am amintit nişte vise de vara trecută, de lucruri despre mine, despre cît de abracadantă mi se pare ideea de sărut chiar şi după ce le-am, pierdut numărul.
am avut în minte nişte nopţi faine din toamna asta şi mă gîndesc la cît de intens e albastrul cerului.
sunt cu totul şi pe jumătate disperată. începe să miroasă a trecut: a mîncare bună, a brad, a decoraţiuni mai batrîne chiar şi decît mine, la jucării de-o viaţă, la cadourile ce aproae le-am uitat, cadouri pe care le-am urît, lumînări, muzică, lacrimi prinse-n mine.
m-am ţinut de cuvînt faţă de mine de la începutul anului. n-am plîns, şi nu mi-am mărturisit sentimentele mai profunde, cum ar fi ura şi mai că mi-am controlat instinctele criminale. Aproape.
Vreau să beau ceai şi să am destulă stare să termin de recitit Exuvii de Simona Popescu.
Mă enervează cît de mult mai am de învăţat, dar în acelaşi timp mă căleşte. Încep să-mi percep/conştientizez propria sexualitate din ce în ce mai bine. În străfundurile minţii mele cred cu tărie că voi fi o amantă bună, dacă nu remarcabilă, deşi practic n-am niciun motiv să cred asta. Aproape. Măcar am motivaţia să devin o prostituată, în cazuuri de limită extremă a vieţii. Probabil m-aşi sinucide du-aia dar acolo-i partea a 2-a deja.
N-am chef de ceartă, ziua de ieri a decurs prea fain pentru asta.
Zîmbiţi şi bucuraţi-vă de cadourile voastre palpabile sau nu, de alcool, [eu n-am voie] de ţigări, droguri sau cofeină. sau alte chestii ce dau dependenţă.
am zărit de două ori că e fix.
love me.
hate me.
just don't forget i exist.
joi, 23 decembrie 2010
mă simt de parcă medicamentele ce le iau de 2 zile încoace mi se blochează la intrarea în ficat, deşi sunt foarte conţtientă de faptul că asta e imposibil. Nu e tocmai o durere cu senzaţia că este ceva acolo în plus, ceva care se-nghesuie într-un loc perfect umplut, exact ca-ntrun bus tipic romînesc.
mă enervează ai mei. şi cred că nu e suficient de reciproc, pentru că mă tot freacă la muzicuţă cu glumele lor proaste, şi nu mă fac decît să mă gîndesc la fraza finala din Ferma animalelor unde scrie că porcii semănau atît de tare cu oamenii că nu-ţi mai dădeai seama care-i care. Nu insinuez absolutamente nimic. Just sain'.
În continuare sunt obsedată de ochi, şi sunt complet demolată în faţa celor albaştri. Poate pentru că-mi amintesc de cerul pe care-l privesc cu atît de mult nesaţ în zilele de vară sau de copilăria mea. Îmi amintesc d-ai mei, fiindcă marea majoritate din familia mamei au ochii de un albastru clar, inocent şi machiavelic în acelaşi timp. Mama mea are ochii verzi. E singura din familie care-i are aşa.
Eu îi am căprui, iar uneori par negri. I will never cure this obsession.
Trooper - Chemarea.
Vine Crăciunul, iar eu nu simt nimic vis a vis de asta. Nici mîcar vremea nu binevoieşte să se conformeze, e de parcă a sărit brusc la primăvară, totul se dezintegrează, totul se topeşte, totul curge. Iar eu victoriasă, am patine!
Eu nu simt nimic. Şi nici să beau n-am voie. Şi mergem la colindat. Mie tratamentul mi se termină la fix doua zile duă aia. Măcar de revelion atunci. Să beau să beau să beau. Dar nu ştiu de ce.
Îmi tot vine în cam imaginea Mariei, şi hainele cu care a fost îmbrăcata. c'est un peux bizares mon penses.
Mă simt mai liberă în gînduri.
Am constatat că beţia mă face să percep totul mai tîrziu ca o experienţă în care minte nu mi-e-n trup şi că eul meu devine un simplu observator al instinctelor.
Şi am visat oje azi-noapte, iar am avut un vis ciudat. Deşi nu-mi amiuntesc mare lucru din el, doar că mersesem la un magazin unde era mama unei tipe cu care mă mai jucam în copilărie, şi ştiu că erau tot felul de chestii ultra-ieftine, cum ar fi creion de ochi la 1 ban, oje la 15 bani, şi erau şi oje foarte proaste la vreo 4 lei.
Ştiu că magazilul fusese amendat că vindea prea scump şi n-avea reduceri, sau oricum ceva asemănător. Altceva nu-mi mai amintesc.
mă enervează ai mei. şi cred că nu e suficient de reciproc, pentru că mă tot freacă la muzicuţă cu glumele lor proaste, şi nu mă fac decît să mă gîndesc la fraza finala din Ferma animalelor unde scrie că porcii semănau atît de tare cu oamenii că nu-ţi mai dădeai seama care-i care. Nu insinuez absolutamente nimic. Just sain'.
În continuare sunt obsedată de ochi, şi sunt complet demolată în faţa celor albaştri. Poate pentru că-mi amintesc de cerul pe care-l privesc cu atît de mult nesaţ în zilele de vară sau de copilăria mea. Îmi amintesc d-ai mei, fiindcă marea majoritate din familia mamei au ochii de un albastru clar, inocent şi machiavelic în acelaşi timp. Mama mea are ochii verzi. E singura din familie care-i are aşa.
Eu îi am căprui, iar uneori par negri. I will never cure this obsession.
Trooper - Chemarea.
Vine Crăciunul, iar eu nu simt nimic vis a vis de asta. Nici mîcar vremea nu binevoieşte să se conformeze, e de parcă a sărit brusc la primăvară, totul se dezintegrează, totul se topeşte, totul curge. Iar eu victoriasă, am patine!
Eu nu simt nimic. Şi nici să beau n-am voie. Şi mergem la colindat. Mie tratamentul mi se termină la fix doua zile duă aia. Măcar de revelion atunci. Să beau să beau să beau. Dar nu ştiu de ce.
Îmi tot vine în cam imaginea Mariei, şi hainele cu care a fost îmbrăcata. c'est un peux bizares mon penses.
Mă simt mai liberă în gînduri.
Am constatat că beţia mă face să percep totul mai tîrziu ca o experienţă în care minte nu mi-e-n trup şi că eul meu devine un simplu observator al instinctelor.
Şi am visat oje azi-noapte, iar am avut un vis ciudat. Deşi nu-mi amiuntesc mare lucru din el, doar că mersesem la un magazin unde era mama unei tipe cu care mă mai jucam în copilărie, şi ştiu că erau tot felul de chestii ultra-ieftine, cum ar fi creion de ochi la 1 ban, oje la 15 bani, şi erau şi oje foarte proaste la vreo 4 lei.
Ştiu că magazilul fusese amendat că vindea prea scump şi n-avea reduceri, sau oricum ceva asemănător. Altceva nu-mi mai amintesc.
duminică, 19 decembrie 2010
Uneori am impresia că sunt un fel de exponat într-un nenorocit de cub de sticlă şi că toţi se zgîe la mine ca la felul 14, cu ochii mari cît monedele de un penny. Uneori simt că poate eu exist şi în alt mod decît cel concret. Simt că o bucată din mine s-a rupt şi-a luat-o la sănătoasa în minţile altora, care o eliberează prin cuvinte.
ştiu că eu sunt aia care crede că oamenii sunt diamante cu mii de faţete şi că oricîţi oameni ai întîlni fiecare va vedea o altă faţetă, şi nici chiar tu nu o să fi în stare să-l vezi vreodată pe tot. De asta n-are nimeni dreptul să te judece, pentru ca niciodată nu o să te poată percepe ca pe un tot, ci doar pe bucăţele.
Mă simt ca o intrusă. Oriunde merg, orice oameni cunosc, reralizez că ei se cunosc între ei şi că există conexiuni deja ori eu sunt din afară, şi chiar dacă sunt acceptată fără probleme tot sunt o intrusă, un element exterior necunoscut ce păşeşte în necunoscut. Mie personal mi se blochează creierul, şi da, ştiu că e straniu da na.
ştiu că eu sunt aia care crede că oamenii sunt diamante cu mii de faţete şi că oricîţi oameni ai întîlni fiecare va vedea o altă faţetă, şi nici chiar tu nu o să fi în stare să-l vezi vreodată pe tot. De asta n-are nimeni dreptul să te judece, pentru ca niciodată nu o să te poată percepe ca pe un tot, ci doar pe bucăţele.
Mă simt ca o intrusă. Oriunde merg, orice oameni cunosc, reralizez că ei se cunosc între ei şi că există conexiuni deja ori eu sunt din afară, şi chiar dacă sunt acceptată fără probleme tot sunt o intrusă, un element exterior necunoscut ce păşeşte în necunoscut. Mie personal mi se blochează creierul, şi da, ştiu că e straniu da na.
postare cu limbaj vulgar
Bag pula, ce noapte de pomina. mi se futu tot lacul de pe unghii care in mod expres m-am chinuit să fie în apropierea perfecţiunii, iar acum parca e switzer. Aserară m-am bulgărit cu alin, am mers la Gaiţele,am făcut cunoştinţă într-un final, după atît de mult timp în care ştiam doar de existenţa şi de importanţa ei cu Maria am mers în tutun cafe, apoi în cezar unde am mîncat moka, şi-am băut, şi-am băut şi-am băut. Am băut extrem de mult vin, am dansat, şi-mi venea să mă spînzur de bec de ce muzică corceau acolo. Am mînta carne, pui, cartofi, salată.parcă-i scena din cîntăreaţa cheală. Şi vin roşu prost, dar măcar era vin. Apoi am mers la un tip acasă, pe care mi se pare că-l cheamă Raul sau Radu, şi am constatat că eu eram cam singura non-acteour de acolo, da nu-mi păsa, şi-am mai băut un borcan de vin, în pula mea, şi mi-am îndeplinit pe jumătate mania cu i kissed a girl, şi încă o manie, dar care n-are relevanţă. cealaltă era parţial subconştientă, da na. Am stat cu maria în frig, pe zăpadă şi mi s-au udat blugii, paştele mă-sii, şi mi-a povestit puţin despre ea, iar eu încerc să-mi păstrez atitudinea de chill şi să privesc lucrurile obiectiv. Futu-i maica mă-sii, acum mi-am dat seama că eu defapt privesc şi judec în mod obiectiv cînd îmi vorbesc oamenii, numai cînd aud de ceva legat de mine sunt puţin prost dispusă, pentru că am impresia că nu e-n regulă. Totuşi ea va rămîne pentru mine un fel de fata morgana. i like her, şi sper că nu am fost chiar aşa caraghioasă, mai ales cu alcool la mansardă. Jur că totul mi s-a părut atît de ciudat, mai ales că nimic nu fuseste nici măcar formulat sub formă de ipoteză în mintea mea. Straniu. Uai, şi m-a făcut cineva să mă simt bine cînd a fost surprins, i was fucking proud of myself.
Ieri am gătit, şi-am stat goală cam 3-4-5 ore şi mă plimbam de aiurea prin casă, îmbrăcată doar cu o pereche de mănuşi de dantelă sk8 shoes un fular şi pandantivul atîrnat de gît.
Am cam ajuns la 4 jumate acsă şi-am dormit 4 ore, apoi m-am trezit şi-am făcut curăţenie după statul meu de-am pulea de ieri ş acum sunt extrem de obosită şi n-am chef, şi o să vină ai mei acasă şi din nou n-am chef.
pula mea, pula mea, pula mea.
lăsaţi-mă să înjur şi nu mai îmi comentaţi că n-am pulă. nu.-i bai, fac rost în pula mea!
maria are un tic verbal cu pulă, aşa că...kenia.
a fost şi vali la teatru, şi n-avea chef de mai nimic că le are pe ale lui pe cap, şi voiam să-i vorbesc da n-am zis nimic că probabil numai îl futeam la muzicuţă.
Nu mă doare capul dar îmi simt ochii uscaţi, încă mai au urme de creion, acum am bretonul violet cu roşu şi mi-e somn. Pula mea. N-am chef azi, hoitu mă-sii. vreau să dorm da nu pot.
fucking genious.
Ieri am gătit, şi-am stat goală cam 3-4-5 ore şi mă plimbam de aiurea prin casă, îmbrăcată doar cu o pereche de mănuşi de dantelă sk8 shoes un fular şi pandantivul atîrnat de gît.
Am cam ajuns la 4 jumate acsă şi-am dormit 4 ore, apoi m-am trezit şi-am făcut curăţenie după statul meu de-am pulea de ieri ş acum sunt extrem de obosită şi n-am chef, şi o să vină ai mei acasă şi din nou n-am chef.
pula mea, pula mea, pula mea.
lăsaţi-mă să înjur şi nu mai îmi comentaţi că n-am pulă. nu.-i bai, fac rost în pula mea!
maria are un tic verbal cu pulă, aşa că...kenia.
a fost şi vali la teatru, şi n-avea chef de mai nimic că le are pe ale lui pe cap, şi voiam să-i vorbesc da n-am zis nimic că probabil numai îl futeam la muzicuţă.
Nu mă doare capul dar îmi simt ochii uscaţi, încă mai au urme de creion, acum am bretonul violet cu roşu şi mi-e somn. Pula mea. N-am chef azi, hoitu mă-sii. vreau să dorm da nu pot.
fucking genious.
sâmbătă, 18 decembrie 2010
EXTAZ
Punct şi de la capăt. Mă simt bine. Chiar foarte bine ţinînd cont de circumstanţele date.
Am fost cu TATA în office club la concertul Adei Milea, de la care am luat şi autograf pe carte, unde mi-a scris : pentru mona mult NOROC!!!! cu drag, Ada. şi sunt super fericită, pentru că a uimit-o puţin faptul că aveam cartea cu vresurile ei şi faptul că-i ceream autograf. Şi mi-a crescut sufletul în mine cînd am văzut-o pe Scarlett chiar cînd am intrat, am simţit că întradevăr cineva, acolo, mă iubeşte.
am avut o zi bună. Sunt cu un pas mai departe de corigenţa la mate, am scăpat mai repede, am petrecut o super-dupamiază cu Mădălina Carina Alex şi Vlad, sunt practic la 4 zile distanţă de vacanţă, şi de vreo 6 zile de cînd va veni şi Andrei acasă, mîine merg la teatru, şi sunt singură acasă, tata e super încîntat, iar eu sunt liberă la modul complet.
Acum mă uit pe lista mea de dorinţe de la începutul anului şi mi-am dat seama că deşi n-am mai recitit-o de atunci..am cam îndeplinit mare parte din ele.
nu m-am transferat, dar supravieţiesc şi încerc să mă a-dap-tez, [mare lucru]
Am cîştigat concursul din Arad, că am luat locul 2.
Am scris piesa Adolescenţii sau cum să o iei razna.
Ştiu dansa decent dnb.
Am nu şuviţ, ci bretonul verde, şi mi-a crescut din păr. yupy.
Nu mi-am găsit job.
Am călătorit, astă vară, cu braşovul, şi a meritat fiecare clipă, şi n-am mai fost în nicio tabără.
Am reîntîlnit persoane foarte dragi mie [n.b Andreeea]
Nu m-am îndrăgostit, ieei!
cel mai mult şi mai mult mă bucur că n-am rămas aa cum îmi doream, singură. Mi-am făcut o căruţă de cunoştinţe şi doar cîţiva prieteni cu adevărat buni şi aproape de sufletul meu.
A fost un an extraordinar.
Şi încă nu s-a sfîrşit.
Mai am o dorinţă, nescrisă atunci: să vă fiu alături tuturor celor care aveţi nevoie de un an mai bun :).
ah, şi btw, am avut cea mai beton despărţire posibilă, a fost lucrul care m-a amuzat cel mai tare, şi care mi-a mărit starea de bună dispoziţie, în mod straniu. mai am doar o întrebare: cum de tocmai acum? :))
joi, 16 decembrie 2010
Mi-au secat cuvintele din gît şi sunt dezorientată. Mă ascund în linişte şi-n ceai, scriu, scriu ca o tîmpită ce sunt, visez, nu mai ştiu să zîmbesc dar ştiu să rîd isteric.
Alcest - Ellcailes de lune.
Mă simt iar singură, mă topesc într-o amuţire şi o amorţirea a sinelui completă. Ştiu că nu contez nici măcar pentru mine. Şi da, ştiu că sunt jalnică, am citit ce-am scris acum un an, ştiu, doamne, nu ştiţi voi ce ştiu! cresc, corpul îmi rămîne acelaşi, şi disperarea creşte cu mine. Cine, ce, de ce, cînd, cum. Astea nu mai contează. Nimicul.
Spre asta tind eu.
Veselă perspectivă nu-i aşa?
Alcest - Ellcailes de lune.
Mă simt iar singură, mă topesc într-o amuţire şi o amorţirea a sinelui completă. Ştiu că nu contez nici măcar pentru mine. Şi da, ştiu că sunt jalnică, am citit ce-am scris acum un an, ştiu, doamne, nu ştiţi voi ce ştiu! cresc, corpul îmi rămîne acelaşi, şi disperarea creşte cu mine. Cine, ce, de ce, cînd, cum. Astea nu mai contează. Nimicul.
Spre asta tind eu.
Veselă perspectivă nu-i aşa?
marți, 14 decembrie 2010
Just a short refresh for myself
Eu n-am uiat cum e să visezi. Şi sunt dureros de conştientă de tot.
Funkadelic.
Am unghii roşii, iar dehetele arătătoare au unghii lungi. Nu mai sunt plictisită. n+am mai scris de sute de ori aceleaşi cuvinte, nici n-am mai înşirat mărgele, nici n-am terminat fularul, deşi mai am foarte puţin. Am impresia că am uitat şi cum să zîmbsc. Dra nu ştiu de ce.
Vară-mea a împlinit 24 de ani şi are 30 de oje.
Eu o să împlinesc 17 ani, şi pînă atunci o să dau cu capul de multe chestii.
Constat că mă deranjează din ce în ce mai mult discuţiile interpretative pe stilul oare ce s-a referit cînd a zis că... Nu. Gata. E sec, e stupid şi inutil. Dacă ai vreo nelămurire adreseaz-o direct. E cea mai onorabilă alegere. Faţă de tine şi de celălalt. Asta o zic fiindcă auzisem nişte vorbe-n tîrg despre ce scriu eu. Nu vă place, foarte bine. Mă bucur. Dar cel puţin nu fiţi naşpa. Nu-i mare scofală, măcar întrebaţi-mă dacă nu pricepeţi ceva. Nu întrebaţi oamenii ce-au fost beţi. Aparenţele înşeală, şi cu regret vă anunţ că ocazia de a mă auzi sinceră nu cred că e pe o perioadă nelimitată. Trăiesc, trăim, trăiţi într-o lume ce nu admite asta prea des. Poate numai prin filme.
Silance. Vreau să învăţ, oricît de stupid ar suna asta, vreau să învăţ. Şi zilnic învăţ fel de fel de lucruri. Mai mult sau mai puţin utile. Şi învăţ şi pentru şcoală. So please.
Nu dau exemple. Am alte lucruri de făcut.
Mă tot fute o idee la cap, şi nu ştiu de ce.
Eu nu sunt frumoasă dar totuşi sunt fascinantă.
credeţi sau nu.
joi, 9 decembrie 2010
o ţigară fumată în mort. fumul pătruns în piele şi plămîni. senzaţie de ameţeală. constatare: e inutil şi scump.
celelalte două ţigări i le-am dat lui vali. era mai bine şi pentru mine.
teatru, cafea, fum, ionesco, scena, ojă albastră, artificii, indoctrinarea populaţiei, brad luminat, oraş luminat, înger păzitor, eu, eu eu, stress, griji, teme, bani, nevoia lur, nevoia de singurătate. vreau să mă las eu pe mine în pace şă-mi beau ceaiul liniştită fără să maiam conversaţii psihedelice, stînjenitoare, intime, absurde, banale, seci, triste, francofone, englezeşti. dă-mi doar linişte, ceai, o carte, haine subtiri şi transparente o cafenea, si pustietate.
mă-nţelegi?
şi talent.
mult talent.
şi poate, dacă voi vorbi, încearcă să mă şi asculţi, să-mi asculţi gesturile şi privirile.
şi daţi-mi ţigări ca să le arunc în foc şi cuie ca să mi le bat în cap.
nu mai am niciun chef decît de mine.
sunt egocentristă.
şi al naibii de egoistă!
celelalte două ţigări i le-am dat lui vali. era mai bine şi pentru mine.
teatru, cafea, fum, ionesco, scena, ojă albastră, artificii, indoctrinarea populaţiei, brad luminat, oraş luminat, înger păzitor, eu, eu eu, stress, griji, teme, bani, nevoia lur, nevoia de singurătate. vreau să mă las eu pe mine în pace şă-mi beau ceaiul liniştită fără să maiam conversaţii psihedelice, stînjenitoare, intime, absurde, banale, seci, triste, francofone, englezeşti. dă-mi doar linişte, ceai, o carte, haine subtiri şi transparente o cafenea, si pustietate.
mă-nţelegi?
şi talent.
mult talent.
şi poate, dacă voi vorbi, încearcă să mă şi asculţi, să-mi asculţi gesturile şi privirile.
şi daţi-mi ţigări ca să le arunc în foc şi cuie ca să mi le bat în cap.
nu mai am niciun chef decît de mine.
sunt egocentristă.
şi al naibii de egoistă!
miercuri, 8 decembrie 2010
luni, 6 decembrie 2010
Numele tău are douăzeci şi trei de litere.
Contrastele dintre noi sunt atît de tari încît aproape rănesc spectatorii nu crezi?
Şi cînd ne găsim toate lucrurile în comun ele se estompează.
Cînd amîndouă zîmbim complice şi nimeni nu înţelege. Avem o legătură ciudată, ştii şi tu. Cînd ne-am cunoscut am vorbit atît de mult încît părea la un moment dat că nu mai e nimic de zis. Şi totuşi, mai sunt o grămadă. Libertate, independenţă, suflet, moarte, viaţă, viitor, cărţi, balade, biologie, chimie, şcoală, fum, secrete, cafea.
Astea ne leagă destul de mult nu crezi? şi totuşi noi nu vorbim prea mult. Tăcerea e o punte de comunicare mai tare decît cuvintele.
M-am obişnuit şi cu ochii tăi căprui. Uneori inexpresivi, alteori.. Indescriptibili.
La fel ca şi tine.
Contrastele dintre noi sunt atît de tari încît aproape rănesc spectatorii nu crezi?
Şi cînd ne găsim toate lucrurile în comun ele se estompează.
Cînd amîndouă zîmbim complice şi nimeni nu înţelege. Avem o legătură ciudată, ştii şi tu. Cînd ne-am cunoscut am vorbit atît de mult încît părea la un moment dat că nu mai e nimic de zis. Şi totuşi, mai sunt o grămadă. Libertate, independenţă, suflet, moarte, viaţă, viitor, cărţi, balade, biologie, chimie, şcoală, fum, secrete, cafea.
Astea ne leagă destul de mult nu crezi? şi totuşi noi nu vorbim prea mult. Tăcerea e o punte de comunicare mai tare decît cuvintele.
M-am obişnuit şi cu ochii tăi căprui. Uneori inexpresivi, alteori.. Indescriptibili.
La fel ca şi tine.
duminică, 5 decembrie 2010
Nume de cod: Zilele voluntariatului.
Cred că a fost genial. felicitări orrganizatorilor şi participanţilor. Au fost întradevări nişte adevăraţi voluntari şi au făcut senzaţie. păcat că n-au fost mai mulţi spectatori. Vremea urîtă i-a ţinut în casă, hai să zicem asta ca şi pretext.
Au fost vernisaje, foarte fain, de fotografie şi desen, au fost cei de la Salvaţi copii! care au jucat un teatru forum, în care evident că m-am băgat şi eu şi finalmente era să mă bat cu unul din actori, aşa de bine mi-am intrat în rol.
Au fost Adi şi Diana, Blue Moon, Spuza. A fost şi trupa de amatori de teatru Unu în + si noi degeaba, a fost dezbatere cu diferenţa dinte sexe,
unde din nou m-am băgat, şi am realiizat că defapt ştiam mare parte din ce s-a discutat.
A fost tare.
Concertele au fost ireproşabile, prezentatorii plini de haz, Dumnezo o aprobat [adică Mărgi] concurenţii puţin stingheri, actorii încrezători totul a fost ok.
Iar eu suunt iremediabil îndrăgostită de teatru 74.
La anu particip şi io şi o să fiu voluntară :).
Au fost vernisaje, foarte fain, de fotografie şi desen, au fost cei de la Salvaţi copii! care au jucat un teatru forum, în care evident că m-am băgat şi eu şi finalmente era să mă bat cu unul din actori, aşa de bine mi-am intrat în rol.
Au fost Adi şi Diana, Blue Moon, Spuza. A fost şi trupa de amatori de teatru Unu în + si noi degeaba, a fost dezbatere cu diferenţa dinte sexe,
unde din nou m-am băgat, şi am realiizat că defapt ştiam mare parte din ce s-a discutat.
A fost tare.
Concertele au fost ireproşabile, prezentatorii plini de haz, Dumnezo o aprobat [adică Mărgi] concurenţii puţin stingheri, actorii încrezători totul a fost ok.
Iar eu suunt iremediabil îndrăgostită de teatru 74.
La anu particip şi io şi o să fiu voluntară :).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)