marți, 28 decembrie 2010

Mi-aş dori să nu fi fost umană pentru cîteva zile. Vreau să văd lumea perfect obiectiv, să fiu un fel de cvasiserfim, cu aripile ne-aerodinamice, sau dacă chiar ar trebui să zbor, fie. Să nu gîndesc, să am buzele lipite cu ceară, şi să miros toată a esenţă de portocale, să privesc. Să am ochii uscaţi de privitul lumii non-stop. Bine, asta nu mi-aş dori-o musai. Deşi sunt o fiinţă ce suportă destul de bine orice tip de durere nu sunt tocmai sado-masochistă. Ba da, sunt. Mai ales spiritual. Ca noi toţi nu-i aşa? monstruleţi perverşi ce suntem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu