joi, 23 decembrie 2010

mă simt de parcă medicamentele ce le iau de 2 zile încoace mi se blochează la intrarea în ficat, deşi sunt foarte conţtientă de faptul că asta e imposibil. Nu e tocmai o durere cu senzaţia că este ceva acolo în plus, ceva care se-nghesuie într-un loc perfect umplut, exact ca-ntrun bus tipic romînesc.
mă enervează ai mei. şi cred că nu e suficient de reciproc, pentru că mă tot freacă la muzicuţă cu glumele lor proaste, şi nu mă fac decît să mă gîndesc la fraza finala din Ferma animalelor unde scrie că porcii semănau atît de tare cu oamenii că nu-ţi mai dădeai seama care-i care. Nu insinuez absolutamente nimic. Just sain'.
În continuare sunt obsedată de ochi, şi sunt complet demolată în faţa celor albaştri. Poate pentru că-mi amintesc de cerul pe care-l privesc cu atît de mult nesaţ în zilele de vară sau de copilăria mea. Îmi amintesc d-ai mei, fiindcă marea majoritate din familia mamei au ochii de un albastru clar, inocent şi machiavelic în acelaşi timp. Mama mea are ochii verzi. E singura din familie care-i are aşa.
Eu îi am căprui, iar uneori par negri. I will never cure this obsession.
Trooper - Chemarea.
Vine Crăciunul, iar eu nu simt nimic vis a vis de asta. Nici mîcar vremea nu binevoieşte să se conformeze, e de parcă a sărit brusc la primăvară, totul se dezintegrează, totul se topeşte, totul curge. Iar eu victoriasă, am patine!
Eu nu simt nimic. Şi nici să beau n-am voie. Şi mergem la colindat. Mie tratamentul mi se termină la fix doua zile duă aia. Măcar de revelion atunci. Să beau să beau să beau. Dar nu ştiu de ce.
Îmi tot vine în cam imaginea Mariei, şi hainele cu care a fost îmbrăcata. c'est un peux bizares mon penses.
Mă simt mai liberă în gînduri.
Am constatat că beţia mă face să percep totul mai tîrziu ca o experienţă în care minte nu mi-e-n trup şi că eul meu devine un simplu observator al instinctelor.
Şi am visat oje azi-noapte, iar am avut un vis ciudat. Deşi nu-mi amiuntesc mare lucru din el, doar că mersesem la un magazin unde era mama unei tipe cu care mă mai jucam în copilărie, şi ştiu că erau tot felul de chestii ultra-ieftine, cum ar fi creion de ochi la 1 ban, oje la 15 bani, şi erau şi oje foarte proaste la vreo 4 lei.
Ştiu că magazilul fusese amendat că vindea prea scump şi n-avea reduceri, sau oricum ceva asemănător. Altceva nu-mi mai amintesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu