Mestecă mestecă înghite. Mestecă mestecă înghite. Aşa mi-ar zice Daniel dacă m-ar vede înfulecînd salata mea de varză murată din ardeii muraţi cu trei picături(plus minus una) de oloi.
Acum mă gîndesc la faza cu *înghite* numai la prostii. Ei da, era evident că terminasem deja salata mea acidă. Dacă mă veţi vedea mîine dimineaţă cu o gaură în loc de stomac să ştiţi că asta-i cauza.
Îmi amintesc cum mi se rostogoleau lacrimile pe obraji cînd a plecat Ana şi Andreea din Braşov. Plîngeam şi nimeni nu mă putea opri. Îmi promiteau fel de fel de lucruri. Acum eu nu fac decît să aştept să mai treacă incă 8 luni ca să le văd îndeplinite. Şi pe alea numai pe jumătate.
Am fost o moartă vie două zile. Nimic nu mă putea scoate din starea de amorţire.
Acum tu, cel ce citeşte inima mea frîntă prost refăcută din cuvinte blegi, tu te întrebi de ce dezgrop morţii probabil.
Nu ştiu. Probabil că sufletul meu se agaţă (dar vai ce adorăm cuvîntul ăsta desemnător de sentimente) de orice amintire plăcută.
Dacă m-ar întreba cineva( hell no!) probabil i-aşi spune că norocul meu se plăteşte îngrozitor de scump de fiecare dată cînd îl primesc.
Şi apoi o iau de la capăt. Am o karma îngrozitor de alambicată.
Şi parcă alambicul era mecanismul ăla în care se făcea ţuică nu?
ce faci? scriu.
Descarc albume de muzică de la Nirvana, Nickelback, şi mai ales RHCP. Descarc Deep purpule, Iron Butterfly, ACDC, Black Sabbath, Iron Maiden. M-am reprofilat toatal pe rock în perioada tristeţii şi melancoliei mele. Sunt piese care nu înfăţişează ceva din viaţa mea.
Sunt bucăţi albe de hîrtie.
Şi vă prezint acum desenul mamei mele.
Enjoy.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.