Roşu.

Pentru fiecare clipă în care mă strînge cineva în braţe eu îi dăruiesc o parte din căldura mea. Îmi laud prietenii din tabără cu fiecare ocazie, şi mă distrez cînd mă gîndesc de limba mea săltăreaţă de ardeleancă.

Pun multe poze ca să acopăr golurile, pentru că na. Esteticu omoară la noi.

Ating uşor fiecare tastă, aproape le mîngîi blînd. Las muzica să curgă prin neuronul meu plictisit.

Ăla unu, care se joacă ping-pong cu peretele.

De săptămîna viitoare voi avea card cu alocaţia din care o să pot să folosesc în mod practic şi personal fix pix *cenzurat*. Oarecum ironic să-mi plătesc contribuţia din o sumă infimă.

Am întîrziat cu cărţile la bibliotecă foarte mult. Ar trebui să le duc.

Mă enervează că nu pot accesa site-ul şcolii, nu se ştie din ce motive, dar asta nu m-a împiedicat să mă uit la failuri pe net.

Oamenii e mulţi şi proşti.

Roşu. Mult mult roşu. Pentru că pe lîngă faptul că e energie e culoarea mea preferată (şi o repet pentru a suta mia oară).

Sîngeriu.

Profund.

Adînc.