La înot.

Şi uneori sunt un copil. Un copil pasionat de competiţie.

Uneori îmi doresc să mai şi cîştig.

Trăiesc uneori banal şi sterp. Uneori cu o intesitate greu de descris. Sunt caraghioasă. Mă bucuram ca un copil că pot vedea sub apă cu ochelarii Carlei.

Carla e colega mea de clasă. Mignionă, cu ochii căprui si draguţă şi cochetă. Am făcut descrierea ei la cerere expresă (deci nu schimb ce-am scris aici nici pt un milion de dolari, clar?).

Mi-e dor deja de o mulţime de chestii.

Am ochii roşii şi încercănaţi. Mda, aşa pot agăţa orice băiat dă băiat mîncaţ-aş uăchii.

Sunt obosită şi înjur un film. Şi pomenesc nişte chestii de Florin. Pe unde mama mă-sii umblă, să i-l dau odată.

Mă afund iar în apa cu Cl2 diluată din piscină.

Îmi ling buzele şi mă gîndesc la narghileaua de mîine. N-am mai facut niciodată chestia asta.

Azi a fost o zi... de necategorizat. Fiind ultima zi de şcoală n-am vzt decît moacele a vreo 6 colegi: Carla, Laura, Ioana, Dragoş şi Bogdan. Normal, aşa din mers şi pe dirigintă.

În timp ce se jucau ţări-oraşe eu chibiţam. Doar nu era să ratez ocazia nu-i aşa?

Ne-am dat şi pe gheţuş.

Trendy isnt it?

Vreau să mă topesc.

Sau să fiu un pui de urs.

Vreau să mă ghemuiesc şi să fie cineva care să-mi spuna ca e ok.

Vreau să repet obsesiv o minciună: te iubesc.

Eu nu am pe cine iubi. Şi nimeni nu are puterea să iubească o nebună.

I do love my life sometimes. And i hate it also.

Scuip înjur şi lovesc. De ce? De ce nu.

Sunt o fată-băiat.

Machiajul sau hainele sau vorbele şi gesturile nu te fac femeie.

Nici personalitatea.

Sau corpul.

Ci voinţa.

Eu vreau să fiu prinsă la miţloc ca să pot valsa cu oricine oricum si oricînd.

Clar băi?