sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Mestec disperată merele. Nu ştiu de ce. Parcă suntem iepuri, atîtea mere mîncăm. Zgîrii cu unghia coaja fructului, cauzîndu-i zeci de răni din care mă aştept să se scurgă viaţa.
Mestec fără să înghit. Aştept. Bat din picior ca o dementă. Nu şti de ce sunt agitată. Bine, poate am un motiv. Poate viaţa mea pare
Habar n-am ce vreau să zic. Mă pierd printre cuvinte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu