pauză

Citind postări vechi de pe blog îmi dau seama că nu-mi dau seama cine sunt eu.

Gata, vorbesc serios, o vreme renunţ la postările filosofice pentru că pe mine mă ia cu dureri de cap cînd le recitesc. dacă o să fiu vreodată filosof, atunci vreau să fiu pe bani mulţi.

Azi ni s-a scurtat ziua cu 4 ore, c-am ţîşnit-o acasă brusc şi fără menanjmente, pentru că, aparent, teza de ieri de la romînă şi cea de mîine la istorie bagă boalele-n toţi în ziua intermediară.
Am primit de la Kriszty cel mai adorabil cadou: o cutiuţă de chibrite, de ptru ori mai mică decît una obişnuită, din Viena. Şi pe ea scrie No kangaroos in Austria şi e un semn de circulaţie galben cu un cangur pe el.
Aş vrea să scriu ceva negativ despre Lurch, dar uitîndu-mă la mini cutiuţă mă simt veselă.
La oratorie am scris azi un eseu despre fericire. L-aş copia aici, dar nu cred că interesează pe nimeni. Dar dacă da, prin absurd, scrieţi o cerere în secţiunea de comentarii şi-l transcriu.
Mă dor toate. Dar nu e chiar durere, ci oboseală musculară de la antrenamentul Insanity de ieri.
Ah, şi cred că azi-dimineată mi-am înghiţit o plombă.

Asta a fost dragii mei, băieţi şi fete, o postare fără nimic metafizic în ea.