Poezie pentru Revelion

Mă priveşti insistent
şi ciudat?
te uiti la anexele corpului meu:
încerci să atingi ochii albi
ce stau în loc de sfîrcuri
şi ochiul mare de pe burtă
roşu şi rotund.
Şi poate capul ce a zburat,
pe parchetul vechi, pe hol
mirosind a vată pe băţ. Uitată în copilărie
şi pînza de păianjen ce spînzură de
Mine,
Iar frunzele ce se lipesc de creierii
Ce zac cu mine într'un pahar
Verde de absint
negru.
E sărbătoare.

Pentru muza mea, Andreea: VISUL

Marmură neagră. Neagră ca sîngele ce se strecoară printre crăpăturile podelei.

Îmi trec palmele peste ea şi strîng în adînciturile amprentelor mele adn necunoscut. Degetele se impregnează cu sînge vîscos şi rece.

Îmi trec apoi degetele peste solzii roşii ai şopîrlei ce zace fără suflare pe pluta din mijlocul mării unde stăm şi noi acum.

Apuc alene mînerul sabiei ce zace liniştită lîngă mine. Mă întreb care a fost nesăbuitul care m-a salvat?

Prostule...mă gandesc la el ca la un imbecil. Cum de a îndrăznit să strice luni de căutări şi planuri pentru a-mi creea moartea perfectă?

Mă ridic şi contemplu peisajul ce mi l-am ales drept piatră de mormînt: munţi plumburii, marea verde, si ciorile zgomotoase. Aşi fi preferat vulturi, ca să mă sfîrtece direct, fără menanjamente, de îndată ce nu mai am aer sau sînge de vărsat.

-Cretinule. De te prind o să vrei să te fi ucis balaurul ăsta înainte.

Îmi înmoi părul in sîngele bestiei ca să-l ardă. Să ardă pîna cînd nu mai rămîne decît o amintire.

Deşurubez cerceii de aur şi îi arunc în apă, n+am nevoie de chestii inutile. Sfîşii rochia îmbibată cu apă sărată şi sînge de monstru. S+a dus naibii albul ei virgin.

Sar în apă şi mă scufund încet... în adînc...tot mai adînc...tot mai negru...

Simt, parcă din departări cum ceva izbeşte apa, şi o tulbură... şi leşin.

Deschid ochii şi tuşesc violent. Parca m-aşi fi înnecat cu mărul încă o dată. De ja vu.

Primul lucru care mi se lipeşte de retină e cerul învolburat. Doamne ce frumos e!

Apoi chipul lui. Are ochii întunecaţi şi perverşi. Îmi dau seama de asta vazandu-l cum îsi mişca privirea expertă pe pielea descoperita.

-Scuză-mă...Dacă nu te întrerup cumva, aşa ca din întîmplare...

-Te-ai trezit...

-În mod regretabil da. Oftez. Dar presupun ca nu ştiai de planurile mele de sinucidere.

-De ce vrei să mori?Mă fixa cu ochii lui hipnotizanţi.

-De pildă.

Am tăcut. Nu voiam să-i mai aud glasul. Mi-era frig. Şi frică.

-Unde stai?

-Nicăieri.

-De ce eşti aşa irascibilă?

-De ce pui atîtea întrebări?

A tăcut el de data asta.

-Poţi măcar să-mi mulţumeşti.

-Mi-ai prelungit existenţa mizeră cu înca nişte clipe. Mersi.

-Cine eşti?

Am rămas mută.

-Nu ştiu.

-Poftim? Vorbeşte mai tare.

-NU ŞTIU!

-Nu ţipa, aud bine.

-N-aşi zice.

-Eşti rea.

-Ştiu.

-De ce?

-De pildă.

-Nu renunţi nu-i aşa?

-Probabil.

-Ştii cine sunt eu?

-Ar trebui să mă intereseze?

-Nu.

-Atunci taci.

-Nu.

-Bine.

M-am ridicat şi mi-am trecut mîna în păr. Mă rog, ce-a mai rămas din păr.Strîng în pumni demnitatea ce-a rămas sub forma lanţului de argint din jurul gîtului.

-Ce vrei?

-Acum? Să ştiu cine eşti.

-La ce bun?

-N-am altceva de făcut oricum.

-Cum ai ajuns aici?

-Schimbăm rolurile?

-Prefer să taci.

-Ştiu.

-Cum ţi se spune?

-Nu ştiu.

-Îţi baţi joc de mine.

-Încerc totuşi să mă abţin.

-Nu-ţi prea iese.

-Dinpotrivă.

-Mi-e greu să cred.

-Mi-e indiferent.

-Cine eşti?

-Ce-ţi pasă?

-Mă interesezi.

-De ce?

-De pildă.

-Cine e rău acum?

Îmi zîmbeşte.

-Eşti frumoasă.

-Minţi prost.

Tace. Îşi întoarce privirea şi se holbează instinctiv la bustul meu. Remarc o umbră de dezamăgire în privirea lui.

-Ştii şi tu că minţi.

-Nu-ţi scapă nimic nu-i aşa?

-Încerc. Acum răspunde-mi.

-Sunt eu. Ce vrei mai mult să ştii?

-De ce m-ai salvat.

-Poate te iubesc.

-Ţi-am spus deja că minţi prost.

Oftează.

-Poate nu mint.

-Iar o faci.

-Eu sunt Sebastian.

-Şi ce propui?

-Ai vrut să ştii cine sunt.

-Bine.

-Am 17 ani. Te-am găsit în visul ăsta şi am vrut să te salvez.

-Proastă inspiraţie.

-Sau nu.

Îi ating chipul şi-l privesc în ochi.Doamne ce frumos e nemernicul! Ce buze! Ce ochi!

Îmi întorc privirea.

-Ce vrei?

-Să-mi spui cine eşti momentan. Mă fascinezi.

-De ce?

-Răspunde-mi. Te rog.

-Nu am nume. Sunt doar fantasma minţii tale. Spune-mi cum vrei.

-N-am inspiraţie.

-Pune atunci un nume stupid ca Alina, sau Yuki sau....

-Lempia.

-E întradevăr cretin.

Zîmbeşte din nou.

-Înseamnă iubire.

Amuţesc. Cred că e nebun. Ce vrea de la mine?

-Pe ce limbă?

-Finlandeză.

-Nu-mi place. E siropos.

-Nu-mi prea pasă. Dar dacă nu-ţi place îl schimb. Vampa sună mai bine?

-Da. Ce înseamnă?

-Flacară. Ca cea din ochii tăi.

Îl privesc cu ciudă. Mă gîndesc cum de a aterizat în visul meu.

-Ce cauţi aici? Ăsta nu-i locul tău, e oaza mea.

-Nu ştiu. M-am trezit ca te văd întinsă pe chestia asta şi un balaur sau aşa ceva deasupra ta.

-El era amantul din visele mele.

-L-am ucis. Îmi pare rău.

-Va reveni mîine noapte, la fel de viu.

-După aceea te-am văzut cum te aruncai în apă.

-Şi între cele două ce s-a întîmplat?

-Mi s-a rupt firul.

Închid ochii. Mi-e teamă că dacă o să-l mai privesc mult s-ar putea să....Gata! scoate-ţi din cap prostiile! Sinuciderile nu se pregătesc aşa uşor.

Stă turceşte în faţa mea şi îşi ţine ochii întredeschişi. Seamană cu o felina mare şi leneşă. Îmi vine să-l scarpin după urechi.

-De ce...

-De mere.

-Eu vreau de ciocolată.

-Nu contează.

-Ce vrei?

Nu a răspuns.Probabil nici el nu ştia. Probabil căuta răspunsul ideal. Simulez un căscat.

-Ţi-e somn?

-Ar fi ironic nu crezi? Deja dormim.

-Poate eşti obosită.

-Poate doar mă prefac.

-Sau asta.

Se ridică şi mă prinde de o mînă.

-Mă laşi?

-Să...

-Asta. Şi m-a cuprins în braţe. Eşti superbă.

-Eşti prost. Şi parcă stabilisem ceva cu modul tău de a...

- Nu mint. Nu acum. Mi-a dat drumul. Voiam să nu-mi dea niciodata drumul din braţele lui. Mă simteam atît de ocrotită...

-Sunt năzbîtia minţii tale. Peste 5 minute probabil nu voi mai exista.

-Poate.

-Nu. Sigur. Ştiu precis.

-Atunci vreau sa profit de asta...

Dă să mă sărute. Nu îl las. Nu am de gînd să mă las sedusă de el.

-Eu sunt Vampa. Am 15 ani. Vin aici in fiecare noapte şi-mi plănuiesc moartea.

-Ar fi o pierdere. La cîte moduri de a muri ai ajuns?

-O mie şi ceva.

Linişte. Simt nevoia să mă răcoresc. Pare să-mi fi citit gîndurile, pentru ca din neant apare o cupă cu un lichid auriu.

-Vrei să mă îmbeţi?

-Poate. Dar nu ăsta e scopul meu.

Beau. E vin. Poate fi şi otrava, nu ar face vreo diferenţa. Oricum e doar un vis.

-E bun.

-Ştiu. Eu l-am făcut.

-Eşti superb...Strîng din dinţi. acum mă crede probabil şi mai nebună.

-Acum tu minţi.

-Eu nu mint niciodată. De asta mă urăsc şi mă iubesc oamenii. Sau cel puţin aşa îmi place mie să cred.

-Te cred.

-Eu nu mint niciodată. De asta mă urăsc şi mă iubesc oamenii. Sau cel puţin aşa îmi place mie să cred.

-Te cred.

-Mă bucur. Dar ce crezi?

-Multe.

-Eşti ciudat.

-Şi tu.

-Dar mie mi s-a mai spus. Ţie nu prea...pare să...

-Adevărat. Tu eşti prima. Şi tot tu mi-ai făcut inima să...

-Bată mai tare. Trece. Îţi garantez. Am păţit-o nu demult. Eram obsedată de el. Şi el era în limbă după alta.

-Îmi pare rău. Asta păţesc şi eu acum?

-Never say never.

-Nu o da pe englezisme te rog.

-Bine.

-Deci?

-Deci ce?

-Eşti îndragostită?

-N-aşi înpinge pînă acolo.

-Am o şansă?

-Poate.

Îi citesc pe chip o grămadă de sentimente care par să-l dezorieneze.

-Ştiu ce simţi.

-Oare?

-O să uiţi curînd totul. O să mă uiţi pe mine, o să uiţi dorinţa ce te macină.

-Şi dacă...

-Nu uiţi? Vei uita, crede-mă. Orice foc se stinge fără combustibil.

-De ce eşti aşa cinică? De ce nu vrei să-mi dai o şansă?

-Pentru că...

-....

-Mi-e frică.

-Nu te pot atinge.

-Nu fizic.

-Aşa e.

Dă să mă ia iarăşi în braţe. Îl las. Recunosc că tot ce-am spus a fost numai teatru. Îmi place mai mult decît îmi e permis băiatul ăsta.

-Vreau să te sărut.

-Ai stricat tot farmecul.

-Nu-mi pasă. Te vreau. Cinică, sinucigaşă, rea, cruda. Te vreau.

-Te repeţi. E nepermis ce vrei.

-Nu-mi pasă. De nimic.

Îl privesc în ochi. Acum înteleg ce-şi doreşte mai bine ca oricînd. M-a lovit revelaţia.

-Eşti perfect.

-Ştiu.

-Eşti visul meu. Nu exişti.

-Perfect adevărat. Acum pot să te sărut?

-Asta e dorinţa mea?

-Da.

-Fie.

Şi atunci şi-a lipit buzele de ale mele, şi răsuflarea lui a devenit a mea.

Şi trupul lui l-a înconjurat pe al meu. Şi inima lui bătea deodată cu a mea.

Şi atunci m-am trezit.

Another piece from the huge camp-puzzle

Frateee, da ma simt melancolica rau de tot. Unde naiba sunteti cu totii? De ce nu va mai pot vedea? sau imbratisa? Fir'ar, cunoscatorii stiu: e greu sa te desparti de oamenii de care te-ai atasat. Eu m-am atasat de ei in 5 sau 4 zile si jumatate. Lee dor si lor de mine? Poate doar unora, dar nu ma supar. In fond eram cea mai excentrica de acolo, se poate sa nu ma fi placut chiar pana la grecu'(nebunie). Dar mie mi-a placut de voi..de fiecare. Revad forografiile, va revad pe voi. Totusi, nici macar 500 de poze nu va pot inlocui. Pe bune (cum ar spune Mama Lumi). Cate zile au trecut? 3? 2? parca totusi s-a intamplat atat de demult... Scriu sentimental dar n-are a face, asa ma simt. Macar acum nu mai plang ca o proasta dupa si in tren. Acum imi musc buzele cand recitesc mesajele voastre. Ma trece un val de sentimentalism cand imi scrieti pe mess.
Locul unde ne-am cunoscut cu totii. Moeciu. Cu cateva exceptii. Scriu de disperata acum, cand apuc si cum apuc..cred ca ati remarcat greselile de scriere nu? Probabil e una din cauze.
Ma surprind visand la voi.Vreau sa va revad. Imi propun asta. Mi-am propus. Pe Ana cred ca o voi prinde de la anu' la Cluj, la facultate. Pe Iulia prin Iasi. Pe Dragos in Piatra, daca nu s-o fi ascunzand de mine. Pe Alexandra si Laura prin Oradea, sau in orice caz cel putin prin Bihor. Pe Loredana, Alina si Brandusa la o zvarlitura de bat acili'sha in Sighisoara. Pe Andrei si Sabina fara r, pe Luminita si pe Daniel in Brasov. Musai in Brasov.
Pe Andreea in Vaslui (i-am recomandat o carte cu jjudetul ei, se stie). Pe Oana cine stie? poate la Bucuresti...
Inca am ramas cu gandul la Dragos..obsesia mea de-o noapte. Stie si el. Stiu si eu.
Imi revin in cap imaginile din ultima seara petrecuta cu ei. Eu am spart gheata. Urlam din toti bojocii odata cu ei. Saream pe Tarantula in proaspatul dans dnb ce l-am fost prins din zbor. Dadeam din cap chiar si "cheala" fiind (tnsa ferecunsa cainii dupa dansa). Ii aruncam priviri lui Dani, tanarul atragator din trupa de teatru, cu care fredonam melodii de la Parazitii si Mafia. Cum o mai trageam pe Andreea la cate o topaiala cand eram numai noi doua. Cum dansam cu Andrei, cand (mi se pare) era cam baut, pe Oszo Sept, melodie ce i-am dedicat-o/inchinat-o...Cum saream ca disperata cu Septi, rockerul travestitdin piesa.. Stiti sigur mirosul iritant de fum de tigara si de spectacol, luminile care lasau impresia ca imaginea era sacadata. O vad pe Ana lipita de Andrei, epuizata fara sa se fi miscat. Ce frumos le statea!
Si cum ma fascina Dragos...of! pacoste pe capul meu! dansa ca un zeu, sarind si eliberandu-se! fericit si beat(la propriu) se dezlantuia chiar daca negase la inceput ca ar stii dansa.
Pe intuneric ii zaream privirea aruncata-n toate directiile, simteam prin zgomot respiratia lui si ma simteam fericita. Stiam ca e doar o iluzie, ca totul se va sfarsi... Il vedeam extaziat.
Il priveam insistent. Poate nu a inteles, ma indoiesc ca l-ar fi interesat. Pe drum in timp ce tremura de frig si de alcool, soptea cate un fragment de cantec. L-am rugat sa-mi mai cante. Imi placea vocea lui, semana cu un suspin, cu o soapta, o dorinta. Asa mi se parea mie. Daca ma apucase ce era sa fac? Nu neg. Voiam sa-l sarut, apoi totul se putea duce dracului pomana.
Dar n-am facut-o. Stiam ca e topit dupa Cookie. Am respectat, imi place sa cred, sentimentul celor doi.Pe langa asta probabil mi-era si frica sa-mi fut primul sarut cu cineva semi-beat. Nu ca n-ar fi fost tentant dar orice asi spune mi-era teama sa nu cumva sa nu mai ramanem prieteni. Asa credeam si simteam eu. Tot la Cookie mi-e gandul. Sunt fericita acum ca n-am facut nicio prostie. Sunt fericita ca ei sunt unul pentru altul.
Daca asi fi rautacioasa asi spune ca doar momentan. Dar nu sunt si-mi place sa cred ca va fi etern. Nu, nu sunt ironica(oricat m-ar tenta). Eu am avut doar un capriciu. Probabil nu mi se va satisface pofta niciodata, in niciun context. Cine stie? Cui naiba sa-i pese?
Pe de alta parte sunt enervata: de ce pizda-masii trebuie sa ste asa departe unul de altul? Bagami-asi...o floare-n par :D
Dar...never say never! who knows what life can bring?
Daca suferiti de melancolie, nu cititi asta! ce dracu, vreti sa plangeti?
Eu ma descarc scriind despre voi. Voi o faceti scriind poezii triste si piese de teatru.
Si daca voi credeti ca eu! EU!! voi renunta la ideea mea de a va vizita, veti fii al naibii de surprinsi sa vedeti ce vointa de capra am. De taur mai degrab'.
Love me the way I am or fuck off.
Si ce daca n-are legatura?

-Esti nebuna?

Intrebarea mi se adreseaza atat de des ca s-a golit de orice ar semana cu sensul. Clatin incet capul si murmur: voi sunteti nebuni..nebuni cu totii!! Sunteti fricosi, sunteti artificiali, sunteti bucati de plastic croite neindemanatic...Sunt eu oare nebuna daca imi infrunt viata? daca experimentez? daca nu ma ascund? La dracu'!

Imi ciufulesc urmele de par din cap si fac bot. Sunt urata cand ma stramb si cand ma incrunt, cand plang, si cand rad. Arat deosebit cand am ochii intredeschisi si o privire voluptoasa, nesatioasa. Arat deosebit cand mi se vad umerii goi si gatul.

Dar oamenii trec, sunt prea grabiti. Grabiti sa ce? Eu nu vreau sa cresc si voi va luptati sa o faceti.

Ciudatilor. Nebunilor!

Eu ma exprim prin gesturi prin cuvine prin ganduri. Voi? sunteti inhibiti si doar reflexele va tradeaza gandurile ascunse: teama nelinistea, adrenalina, excitarea. Ipocriti! e adevarat, suntem ipocriti cu totii. N-am dreptul sa va judec, nu-i asa? Atunci voi de ce o faceti?

Sunt melancolica, sunt furioasa, hormoni cretini! Voi ma faceti sa ma simt asa.

Trec intr-o lista baietii in ordine. Care devine o dezordine... Trec la fete. Nu stiu in ce ordine sa asez toate personanele ce le-am cunoscut vreodata. Am cunoscut multa lume. Se zvoneste pe la colturi ca-s sociabila, si de-asta...

De-ar stii adevarul despre mine... nu-s curioasa sa stiu.

Ascult cantece pentru copii. Mac mac mac... nu-mi trezesc amintiri...dar sunt dragute. Ma freaca la ridiche porcariile astea comerciale: sex, dragoste pierduta, sex, dat papucii,sex....God! Luati o pauza fratilor, ca tampiti de tot natiunea. Nu ca ar fi vreo problema dar dup-aia mi-e prea usor sa manipulez oamenii cretinizati. Sau ma rog, nu sa-i manipulez, nu-mi prea place asta. Devin lipitori. Si exista riscul sa mai existe unul mai despeptat, apoi revolutii...

Deviez. Acum caut altceva. Caut o persoana. Vreau sa merg pe strada si sa ma loveasca iar revelatia, cum a mai facut-o si-n alte dati...

Eu nu-mi retrag privirea. Daca ma intereseaza ceva atunci o sa am o pivire fixa, de mort.Asa cum prinesc insistent, par ravasita, sau hipnotizata sau pierduta sau concentrata. Nu-mi prea dau seama. Ma priveam insistent pe mine in oglinda. Nu cautam defecte. Ma cautam pe mine. Intai pe fragmente marunte...ochii, buzele..nasul..parul zburlit...apoi hainele ce alunecau de pe piele, lasand-o libera, aratand portiuni mai mari din mine..bratele, umerii rotunzi, sanii, spatele...

Trec degetele peste piele...ma infior...linistea domina, dar sunt atat agitata ...incerc sa inteleg...

imi simt buzele arzand. Le simt patrunse de furnicaturi. Senzatia se intensifica si imi strabate intreg trupul. Pasesc pe gresie, imi apropii chipul de eul virual si ii soptesc atat de incet incat mi se pare ca numai gandul a rostit-o: perversa...apoi imi lipesc buzele de suprafata rece lasand in urma resturi ale buzelor mele.

Aud un scartait de usa: sar speriata in cada si da drumulapei sa scurga...nu-mi pasa ce era rece., ca pielea mi s-a zgribulit sau ca inca aveam sosete in picioare...

Tremuram...

Tabaraaa Lumina de Avrie

Inima imi bate ca o crizata. Ma gandesc la el, da, la voi fratilor! adica surori, ca sunteti mai multe fete. Si totusi va iubesc pe toti. Si stiu ca n-are rost sa va insir ca ma napadesc sentimente din cele mai variate. Cel mai pregnant e entuziasmul. Apoi melancolia.

Frateee, m-ati facut voi de tot cacatu la curs, dar ati facut-o bine si cu umor, Ana, esti cea mai bestiala, pe bune, deci m-ai facut sa te ador de cand m-am intalnit cu tine-n gara, plus ca scrii amsolut de neinchipuit! Andreeeeei Uriasul Porno (rad) Eroare! mai stii? partida de sex ratata si Livrescuta recitata. Na, ca m-apuc de rime interne si ma ma Daniel la 14 metrii cu sunk si cashkvalu cu tot de la 4 dimineata. Mama Lumi cea de toate zilele dane-o noua astazi ca e cea mai buna mama si coordonatoare, si are casa cea mai frumos ornamentata cu sute si mii de carti.

Andreeeeeeeeaaaaaaaa, rockerita superba si inteligenta, de ce refuzi sa crezi? L-ai zapacit pe baiatu ala de tot, si l-ai si imbatat, saracu'. Sabinaaaaaaaaaa fara r, ca stiau ai tai ca vei fi raraita, tu ai fos fotografa mea, si informatorul meu pentru basm. Stii cum te trezeam fluierand la 3 dimineata? N-ai putea uita de Minerva, Alifia si Energizant. Iuliaaaaaaaa n-ai tu ochii de nuante palide de absint nu-i asa? dar te iubesc oricum :) . Loreeeeee de ce tu fata draga m-ai lasat sa ma fac de minune nima io singura cand danzezi asa tare? ai? aud?

Oanaaaaa, de ce te cerati cu toti agasantii aia pe mail e? tebuia sa te fi relaxat mai mult:>.

CoooKieeeeeeee, sau Alexandraaaaaaaa sau Tuscaaaaaa, cum preferi? Excentrica ca si mine, mai ai totusi putin sa ma depasesti, dar la arta culinara ai facut-o dejaaa. Lauraaaaaaa sa nu mai mananci atatea bombiane ma-ntelegi? Stiu ca n-o faci dar totusi, asa preventiv. Si cu atentie cu lezbienele:|.

Alinaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, tu cea vesela cu aviz pentru imbratisarile mele, vezi de politisti:>.

Stiu ar trebui sa am si eu grija de cosciugele de carne(cunoscatorii stiu). Mirunaaaaaaa vezi sa nu uiti ce-am vorbit noi doua in ziua de plecare, si cu atentie la ferestre cu picioare.

Brendaaaaaaa, stii ca va fi bine, orce ar fi, ma bucur ca am povestit cu tine la 2 dimineata. A fost relaxant. Sper ca pt amandoua.

Georgeeee, pe tini nu te-am cunoscut mai mult de-o seara si-o dimineata, dar aveai niste ochi mama mama! si o privire...tipic poeta. Ce stupid suna.

Si Dragos, mi-e imposibil sa-l descriu. Cu ochii tai albastrii si parul intunecat, dansand in draci pe Tarantula, recunosc ca ia fost fascinant. Si si mai multe puncte de vedere. Si nu numai el, ci toti! Ah! sa fiu nebuna, chiar daca sunt teatrala acum, ascultati-mi vorbele! Citit-mi mintea! Va iubesc pe toti si nu va pot lasa in pace!

V-am uitat pe careva? Atunci pedepiti-ma cu moartea!(la naiba ce teatral!).

Picatura de Cerneala

Un chinez mic(bine, toti chinezii sunt mici) iesi zbierand din micul magazin:

-Cerneala! Cerneala buna si ieftina!

Micul chinez isi aranja mereu dracia aia de palarie de pai, care fusese prost facuta, ca-i tot aluneca de pe cap.

-O omor pe Xing-Li pentru piesele ei stupide de vestimentatie! mormai el, cine a mai pomenit palarie de pai si armura traditionala chineza din secolului VX in mijlocul Beijunguli in secolul XXI?

Oamenii treceau in valuri prin fata lui.

-Cerneala! Cerneala buna si ieftina! Pensule! Pensule de calitate!

"E clar, afacerea se duce pe apa Sambetei."

Micul chinez, care apropo, il cheama Black-Tao-Mu (eh, avusese o mama mai poetica), pasi in interiorul magazinului sau "Picatura de Cerneala". Pe rafturi erau frumos aranjate sticlute peste sticlute cu cerneala, si pe alocuri cate un baton de cerneala care avea insciptionat cu caractere complicate si arhaice urari de bine(pentru oameni buni), sau injuraturi suculente (pentru dusmani).

Ce-i drept, asta nu interesa pe nimeni pentru ca erau prea intortocheate ca sa le descifreze careva.(Ma abtin sa le traduc, chiar daca stiu, sic).

-XING-LI! zbira mititelul, UNDE-MI ESTI?!

-Mai incet, ca doara nu pica bomba de la Hyroshima, ciripi o dama frumos imbracata, cu o palarie ciudata pe cap. Tinea in mana pensule de scris.

-Adunarea toata lumea! marai Black. Acum! Cheam-o si pe maica-ta, si pe zvapaiata de fica-ta, c tot cu bosorogu' ala.

-Fiica noastra, vrei sa spui, remarca intepata Xing.

-Fica-ta, te rog draga, stii ca te iubesc, dar esti la fel de smintita ca mama ta, iar fiica ta te-a mostenit complet. Hai odata ca altfel...

-Altfel ce? Xing isi tuguie buzele.

-Altfel folosesc chemarea speciala a familiei. Si doar stii...

-NU!AI PROMIS!

Black ranji.

-Am tinut degetele incrucisate.

-Trisorule! Nu ma mai joc asa! Imi iau jucariile si plec! incepu sa se smiorcaie.

-Ai 10 secunde, altfel fac eu...10...9...8...

-KODOKU!MAMAAA!DOMNULEE MIIING! S-A TIGNIT TAO!! REPEDE CA ALTFEL...

-3...2...

In mod aproape magic s-au materializat trei persoane in camera.

-Care-i şpilu?

In mod surprinzator nu tanara cu par lung si drept spusese asta. Era imbracata intr-un kimono frumos, negru cu rosu.

Cea care vorbise era o cucoana cel putin interesanta. Avea buzele de un rosu-aprins, parul negru ca taciunele cu suvite roz, mov si verzi, care contrastau cu mecla ei zbarcita ca un mar.

-Bunico! Pentru numele strabunilor! Ce-ai patit?

-Am dat o tura prin mall. Iti place? zise ea aranjandu-si o suvita violet.

-Arati splendid mama! ciripi Xing incantata.

-Ai dreptate draga, aproba Black. Numai fata strica peisajul, adaga ca pentru sine, suficient de tare cat sa fie auzit.

-Te-am auzit piticanie, batrana afisa cel mai sincer zambet al ei.

Black mai borborosi ceva de neredat aici.

-Ai spus ceva draga? Qing falfai genele incarcate de rimel.

Black ii arunca o privire acida.

-Putem trece totusi la subiect?

Cea care vorbise era Kodoku. In pofida faptului ca locuia in China, numele ei era un cuvant in japoneza.

-Suna exotic, zice mama ei de fiecare data.

-Nu te mai lega de mama, Tao! se smiorcai(din nou, iarasi si inca o data) Xing.

-Daca-i asa, eu m-am tirat, declara suav doamna Qing.

Apoi toti incepura sa vorbeasca unii peste altii asa ca a iesit o tocana de toata frumusetea: ce-i cu tambalaul asta?

-Mojicule!

-Eu plec!

-Acreala de lamaie!

-Mancator de orez ordinar!

-Black!

-Ma scuzati..

-Mami!

-Spoito!

-Mama!

-Tati!

-De ce...

-Zau asa....

Atunci domnul Ming, se desprinse din ciorba de replici si incet, mangaindu-si barba lunga si alba SI pieptanata pe deasupra, merse la tejghea, lua din ea o chestie mare cam cat o lamaie cu un fitil si ii dadu foc, apoi a aruncat-o in mijlocul micii gloatei urlatoare.

BUM!

Numai Xing-Li tipase. Suficent ca un pahar sa se ciobeasca de la ultrasunetele emise de ea.

Ceilalti ramasera incremeniti. Cred si eu. Numai ochii ii mai miscau cand si cand, (ceva mai holbati decat de obicei), de la unii la altii.

-Despre ce doreai sa discutam domnule Black?

Oricat de gnere ii era, tot respectuos ramanea Domnu' Ming.

-Magazinul se duce de rapa, nimeni nu mai vrea cerneala, mai ales batoane. Sunt nebuni! Sunt clasice!

-Si calitatea!...

-Da-o-n brisca ma'sii de calitate!

-Black! Xing era contrariata. Fii politicos.

-Scuze. Oricum, in afarade cateva tipografii mici-mici, nimeni nu ne mai prea cumpara marfa.

-Cum adica mici-mici?

-Adica suficient de mici cat sa le ajunga un deget de cerneala o luna!

-Sunt pitici?ochii lui Kodoku straluceau. Ar putea sa se alature organizatiei noaste...

- Foarte frumos dar nu.

-Tati, dar organizatia mea? Facem o multime de pancarte de protest cu cerneala ta!

-Pe care o donezi foarte generos, dar fara sa ne fi intrebat vreodata, tocmai cand suntem in prag de faliment.

-Stiu. Fata afisa un zambet care semana a cauza pierduta si raspierduta.

-Idioata, absolut idioata, ofta Tao-Black.

-Ce-ai zis tati?

-Nimic draga, nimic.

-Uneori copila asta ma ingrijoreaza, spuse Qing cand Kodoku iesi din camera.

Uita-te la ea!

-Mda, nu-i in spiritul familiei nu-i asa? marai acrit Tao, cu un sfert al sfertului de gura, privindu-si soacra cum lua o foarfeca si-si ciopartea (fara oglinda) podoaba capilara.

-Cred ca ar trebui sa o ducem la un doctor.

-Daca sari tu cu banul, sunt de acord.

-De ce bani? Avem cerneala.

Tao isi privea indobitocit total familia:

Ming se juca vizibil stanjenit cu barba, soacra-sa care terminase tunsul si arata foarte funky acum, la nevasta cu palaria ei caraghioasa-n dungi, si ciorapi de plasa si cercei din ridichi, pe draga lui fiica care avea o privire pierduta in spatiu, care semana cu o oaie bleaga, dupa parerea mea.

-Trebuie sa ne reprofilam! Tuna tao, iar costumatia lui zornai teribil.

Terbil de amuzant, fireste.

-Pe ce? Cerneala am facut toata viata...

-Dar nu visez sa mor pe strada cu capul pe un baton de cerneala si cu intoxicatie datorita consumului excesiv de cerneala datorat foamei.

-Mate-albastre! chicoti batrana macabru de incantata.

-Exact bunico, asa ca trebuie musai sa facem altceva, mai gras!

-Dar tati, stii ca ai probleme cu colosterolul! Si stii ca sunt vegetariana! miorlai Kodoku lipita de bratul lui Ming.

-E o expresie scumpo, stai linistita.

Kodoku se linisti vizibil.

-Si acum ce facem? intreba ming.

-Asi putea dansa la un club de striptease. Xing-Li sapusese asta cu o voce linistita.

-Esti...Black se mai gandi odata, si concluziona ca "nebuna" era un cuvant prea jalnic comparativ cu mebrii familiei sale...Sigura ca vrei asta? termina cu glas mieros.

-Am vazut la TV...

-Nu avem TV.

-A da....

Amanetasera televizorul de mai bine de o luna, sa evite cheltuielile inutile.

-Ce-ar fi...sa invocam spiritele? intreba Qing Lee, terminand de pictat unghiile cu cerneala neagra.

-In fond sunt batrani si stiu ce zic.

-Mda si tu esti un dinozaur dar...aaa, adica vreau sa zic....Black se simtea sfredelit cu privirea de batrana funky-fresh.

Black spera de fiecare data sa nu apara fantomle. Il enerva cand treceau prin el. Si fantomele stiau asta.

Dadu un bobarnac palariei de pai.

-Baba asta matusalemica o sa ma vare in mormant. Si cand m-am insurat ci Xing parca m-am insurat si cu muma-sa atunci.

La cei doar 37 de ani ai sai, Black avea deja tot parul grizat. In schimb nevasta si soacra erau absolut infloritoare. Si asta-l scotrea din minti.

Black se gandea la niste injuraturi foarte plastice si zemoase cand aparura ca prin farmec toate obiectele invocarii: cenusa, cerneala(evideeent) oua, perne, o fasie lunga de denim si o cutie foarte frumos decorata, cilindrica, de cam doua palme lungime.

Incepura procedura de rigoare: oamenii se zgaiau insistent la ei prin vitrina. Se stransesera mai bine de o duzina de personaje curioase.

Black pozitiona denimul astfel incat sa formeze o pentagrama.Apoi presara cenusa peste pentagrama. Aseza pernele in colturile ei.

Intre timp Kodoku facea o papara din oua si cerneala indigo, care o turna drept in mijlocul stelei.

Bunica desfacu grijuliu cutia apasand diferite locuri, ca un orb descifrand o pagina dintr-un abecedar.De acolo scoase un betigas aromat, care raspandea un miros de cuisoare.

-Ai uitat ceva, spuse molcom domnul Ming.

-Ce? intreba Qing in timp ce impacheta la loc restul de betisoare.

-Nu ai un chibrit? Totusi ti iti fumezi plamanii in draci.

-Ba da.

-Si n-ai putut sa-l dai direct fara comentarii gagiule?

-Parea mai interesant.

-Ma roooog...

Qing insfaca cutia de chibrite din mana lui Ming sai aprinse betisorul care-l infipse mai apoi in mijlocul baltii albastrui, direct in parchet.

Apoi fiecare si-a luat in primire locul de la colturie pentagramei, pe pernele de catifea: tau, care avea in dreapta pe Xing, iar in stanga pe Qing, in dreapta lui Xing-Li statea Kodoku, iar pe locl ramas domnul Ming.

Fumul se inalta, formand o ceata parfumata, care fara alte artificii sau tam-tamuri prindea conturul unui om, de parca ar fi fost prins intr-un balon sau ceva.

Isi trase pe langa trup hainele fumegande, vizibil stanjenit de multimea care se holba la el perplexa prin geamul murdar al magazinului.

-Care este motivil dumneavoastra pentru aceast deranj? Stiti cat costa o escapada din lumea mortilor inapoi in iadul asta? ai zice ca e un fleac dar e io avere! ma intelegeti? O avere! sper sa merite!

-Stramostule? intreba sfioasa Qing.

-Zi, draguta. Fantoma ii facu cu chiul.

Quin se inrosi, vizibil flatata:

-Ce sa facem? Nu mai merge afacerea familiei!

Stramosul si-a mangaiat barba rara si apoi grai cu o voce grava ca o lovitura de gong:

-Pixuri.

Apoi a disparut in neant( He just fu*king dissapeared!).

Sobru, Tao lua matura si matura maglavaitul de pe podea in timp ce Kodoku, Qing si Xing incercau sa faca fata valului de clienti ce invadara magazin in cautarea barfelor si mai nou in cautarea cernelii.

-Ne-am scos parleala azi, dragilor, mormai satisfacuta Qing.

-Da, dar ce-o fi vrur sa zica Strabunuil cu "pixuri"?intreba adancit in ganduri Ming, atat de adancit ca era sa cada peste Qing.Pe vremea lui nu erau pixuri.

-A murit anul trecut, preciza Qing mustacind.

-Atunci cu ce folos l-ati chemat?

-Da' de unde sa stim pe cine trimit? raspunse Black, dandu-si jos armura. Mereu e altcineva.

-Da, data trecuta cine a fost? intreba xing punand la loc niste sticlute negre.

-Parca un razboinic care s-a sinuciz prin secolul XI, mami, spuse Kodoku.

-Si acum ce facem? Dumneata ce spui domnisoara Qing? domnisoara Qing?

Bunicuta funky statea in mijlocul pravaliei, invartindu-si pe deget o suvita blonda.

-M-am prins.

Ochii i se luminara.

-SUNT UN GENIU!!

-Despre ce naiba delireaza maica-ta de data asta?

-Trebuie sa ne reprofilam pe pixuri! Ele sunt prezentul si viitorul!

-IN SFARSIT!!

Asta eu am ziso, spanzurata de tavan. Cine sa bage in seama un paianjen narator e?

Si iata cum "Picatura de Cerneala" a devenit "Urma de Pix".

Si normal, au trait fericiti pana mai apoi:

si soc! Ming a divortat de Kodoku si s-a insurat cu Qing, Kodoku s-a facut preoteasa la un templu, iar Tao si Xing-Li au cointinuat sa se iubeasca(iarTao sa albeasca).

ce v-am zis eu?

Happy end!

Surprinzator?

iubita mea ceata ini sterge capul vizual.si zaresc copacii-scheleti prin valtucii de vata ce tremura necontrolat. Normal ca exagerez, evident ca e acelasi idiot care turna apa ieri.

Suflu aerul cald pe geal si sarut locul unde se condenseaza. Urmele buzelor mele sunt catifelate si chiar si dupa ce s-a uscat inca se zaresc striatiile lor.

Ce nam cheeeef de temeeeeeeeeee. Am chef sa citesc Harry Potter pe ascuns. Ceea ce si fac, ce-i drept da na. (da chiar, ma ascund dupa deget, ce propui?).

Ma uit la Viata lui Louie, fapt penal, Andy e cel mai penal, veteranul de razboi plin de el. Vocile sunt perfecte pentru personaje.

Vai ce chef n-am de nimic!!!... iarna e perioada cea mai potrivita pentru a citi si a scrie.

Vreau sa imbratisez copertile cartilor si sa ma innec in miile de cuvinte tiparite pe colile albe-galbui.

Teme teme TEME.

Obsedante.

Neplacute.

INUTILE!!!

Bleah, scoarboase. Parca le si vad tarandu-se din ghiozdan afara si mormaind lipicios ca pasta de pix: fa-neeeeee, fute-ti timpuuuuuul pe niste chestiii inutiiiiileeeeeee.

Dezgustator.

FOG

Un idiot tot toarna apa pe pictura mea in acuarele si aceasta se sterge si se intinde si isi pierde profunzimea si conturul.

Binee, defapt vreau sa zic ca e ceata.

Adevarul e ca ador ceata.

Aor sa ma pierd prein ea, pana la punctul cand ma enervez si sptesc, desi vreau sa fiu auzita: m-am pierdut, unde sunt?

Apoi imi trece faza, si atunci razand o dau in anumita parti intime ale mamei sale si ma bucur in continuare de umezeala care imi racoreste corpul.

Vreau sa nu ma opresc, niciodata. Ma musc de buze. Sunt uscate si le ingras cu o portie sanatoasa de ir. (Sau strugurel, si o zic cu lehamite pentru ca mi se pare o denumire cretina).

Cat de gay suna un baiat care spune cu buzele tuguiate: trebuie neaparat sa ma dau cu strugurel.

Bine. Poate nu e gay. Dar mi se pare idiot. Daca poarta si o camasa pinky din punctul meu de vedere e un om distrus. Cat de deprimat trebuie sa fii ca sa porti roz strideeeent?

maicaaaaaaaaaaaaaa. Do not answer please. Priti pliz?

Injur mai mult decat inainte. O fi vreo forma de protest. Normal, ca daca Dragos zice ceva foarte ciudat eum ar fi : Mona, te iubesc." normal ca-i raspund cu un zambet sadic : Coaeeee esti dement? vrei sa mori?. Normal ca nu vrea si incepe sa rada, si si eu.

La Dragos am doar 2 optiuni pentru dorinte: sa rad pana ma imprastii(ceea ce de obicei fac) sau sa-l bat pana se caca pe el. La ultima a fugit prea mult ca sa reusesc. oh well, maybe next time...

Asta nu m-a impiedicat sa il sugrum putin pe unu mic si cretin din a 8-a. Recunosc ca a fost mai degraba pentru distractie decat pentru nervi.

uhhhh, poate mai incerc odata.

Da-o dracu ca-i amuzant. Mai ales sand vreun destept se ia de mine am grija sa-i inchid pliscul suficient de erans cat singurele optiuni pe care le mai are sunt niste icnete de injuraturi.

Le arat fuck you, le scot limba si rad. Si atata.

uite ce draga am fost unui fost coleg, ma simt aproape mandra.

-=Up mp;Down=- Moldovani: ce tare esti sa mor eu

-=Up mp;Down=- Moldovani: chiar mie dor de tn \D/

Prodigy MoniX: :))

Prodigy MoniX: beat te stiu, da nu in halu asta

-=Up mp;Down=- Moldovani:

-=Up mp;Down=- Moldovani: a seruios ce bn era cu tn in clasa

-=Up mp;Down=- Moldovani: tot timpu radeam

-=Up mp;Down=- Moldovani: o incasam

Prodigy MoniX: :))

-=Up mp;Down=- Moldovani: inca mai am o vanataie de la tn

-=Up mp;Down=- Moldovani: da cred ca o s dispara in curand

-=Up mp;Down=- Moldovani: aia e amintirea mea de la tn

Prodigy MoniX: of, sa vii in vizita sa ti-o reglez la loc

-=Up mp;Down=- Moldovani: =))=))=))

-=Up mp;Down=- Moldovani: cemi place omoru tau si mai ales umorul

El e Oachesu. E incantat si beat de cunostinta.

Nu glumesc.

deci azi nu scriu cu majuscule sau diacritice. regret profund dar mi-e lene. acum vreau sa scriu despre o gramada de lucruri.
despre scoala
despre mine
despre cat de cretina ma simt.
nu stiu.
nu inteleg.
imi e simpatica moaca unui baiat. are ochii albastrii si e brunet.
nu simt nimic.
nici nu trebuie.
am niste colege de clasa deosebite.
diferite.
speciale.
inteligente.
amuzante.
o sefa simpatica.
o fata sfioasa si imbujorata.
o zana emo. zana ii zic eu, emo e ea.
o stangace geniala.
un stangaci magar.
un amuzant.
o amuzanta.
o zemflemitoare.
o chitarista.
o sensiblila.
o originala.
doua prietene.
nu, mult mai multe. persoane ce se cunosc intre ele.
doua ce se rad de mine, cu gand bun insa, nu batjocoritor ci cu complezenta.
o fata romantica.
o nepota de poet.
fel de fel de personaje ce joaca pe scena mintii mele, intr-o piesa nesfarsita si continua.
un manelist.
uf. prea multi.
prea multi decat stiu eu.
a da, am uitat.
mai este si o zvapaiata.
eu.
sunt magarita.
sunt teribilista.
sunt ciudata.
sunt propria-mi persoana.
nu ma suport.
ba da o fac.
sunt bizara.
ascult blazzaj.

Thinking Gay

Acum am invatat sa ascult jazz. Adica mai degraba nu am invatat, ci am recuperat pasiunea pentru el. Serile negre, sunt indulcite de acordurile de pian sau de sunetul saxofonului. Poate suna ciudat pasiunea mea,dar oricum nu-mi pasa.

Acum e linşte.

Atît de linişte încît simt că mă sufoc. Simt cum se contractă faţa mea, cum ochii devin cît nişte gămălii de ac, apoi se dilată distorsionîndu'mi chipul cu totul.

Şi aştept. Aştept un el? Sau aştept o ea?

Parcă văd chipuri surprinse ce privesc ecranul, şi nu'mi pasă. De unde să ştie cineva cu adevărat ce e bine şi ce e rău?

Şi de unde ştiţi la ce mă gîndesc eu?

Aştept un om.

Mă gîndesc dacă aşi fi lezbiană, oare aşi trăi altfel? Oare aşi simţi şi percepe lumea altfel? Pentru simplul motiv că aşi săruta o fată? Ce scandalos sună, chiar mă amuză. Sunt curioasă mai degrabă cum sărută o fată, decît un băiat. Probabil are buzele mai moi.

Degeaba, sunt curioasă. Altfel n'aşi fi eu. Şi dacă stai să te gîndeşti nici nu'i mare scofală. Buzele rămîn tot buze oricui ar fi aparţinînd: girl or boy.(sau pe limba autohtonă muieruşcă 'au bărbăţel)

Pînă şi în codul nostru genetic avem cîteva gene mai pe invers. Acum poate chiar par lezbiană, dar am o vagă bănuială că nu's. Nu că ar face vreo diferenţă: sunt, am fost şi voi fii veşnic burlacă. Şi te conjur, nu încerca măcar să'mi vîri pe gît ceva legat de optimism, tinereţea mea sau altele ca parol! te pocnesc!

Deşi nu am glandele potrivite care să secrete asta, încerc să fiu realistă. Iar ceea ce văd eu nu'i roz. Cel puţin nu în zona cu inimioare. Bleah. Mi'e putin rău.

Cred că mă intind puţin acum.

...

idee de moment

Cazi in extaz?

Pleaca-n Alcatraz

cazi din cer

plimbate-n eter

simti parfum in noapte?

bujorii trandafirii de soapte

te-ai lovit la idei?

pleaca in ochii negurei

incinse nopti de vara

ati impietrit sub luna clara

asculta banii de arama

cum se ciocnesc in gama

cirma pentru bani

sange, sarlatani

focurile din iad i-au creeat

si ele vor stinge obsesia

pentru lucrul asta ciudat.

Strang din dinti.
Vreau sa ucid.

Sau sa ma linistestc provocand suferinta.

Lovesc tastaura si mananc litere, ca si cum asi musca din cuvinte.

Mi s va face precum observ o primire al dracu de calduroasa la liceu. Si jur ca aisat ii va costa ceva mai mult decat niste priviri incarcate cu atat de mult venin incat sa topesc diamantele.

Superficialitatea ma cide. Si daca nu fizic, social.

Speram sa ma duc cu un trecut impecabil, de excentrica scolita binisor prin arte. Dar se pare ca Fortuna, si ma repet aici, tarfa deziluzionata a hotarat sa ma tarasca prin namol, iar acum sunt amenintata ca daca nu inghit rahatul unei pitipoance sordide imi voi ridica in cap clasa.

Cu ce baze ma acuza asa lipsit de finete? o alta stralucire, Ioana, a consintit sa ma bage in cacat.

De parca nu era suficient ca se unfla-n pene ca cica m-ar fi batut si faze, si ma punea la repect(am lipsit eu la fazele alea si a avut halucinatii) acum mi se pune in carca si ca asi fi batjocoritoare.

Sunt mai degraba, acida, sarcastica, ironica. Dar pot afirma cu mana pe sufletul meu albastru ca niciodata nu m-am bagat in zeama fara sa am un motiv, si mai ales n-am aruncat injuraturile-sultite tot asa.

Vrea sa-mi scurteze sederea?

Ghici ce?

Nu are nicio sansa.

Nu mi-e frica de oameni, de bataie sau de violenta.

Iar teama e cel mai mare atuu cand vrei respect.

Sunt glaciara si rece, fie ca exista cine sa-mi stea alaturi sau nu.

Chiar si asa ma simt ranita in mandria mea. Lacrimile vor sa alunece pe obraji, dar le impiedic.

Poate sunt slaba ca nu-mi arat setimentele plangand. Poate odata cu ele ar aluneca si nelinistea, si oboseala, si deznadejdea, si imi strang pumnii pana unghiile imi scrijelesc pielea.

N-am incredere in gura ei mare.

Si nici de ar fi adevarat nu mi-ar pasa.

Acum zambesc crud.

Am aliati.

Muzica imi zgarie creierii, intr-un mod enervant si ostentativ, mirosul de lac imi doboara ratiunea si restul de viata ce mai zacea intr-un coltisor al mintii mele inbolnavite. Nu m-am inbolnavit decat de singuratate si tristete. Mor usor, purtata in brate si sarutata pudic de Ignoranta, de Singuratate si apoi lesin intr-o disperare dulce.

Dupa disperare nu mai e nimic, e doar vidul absolut.

Linistea imi zdrobeste calmul, vreau sa urlu, sa alerg, ca o nenorocita ce sunt pe campiile Valhalei, sa fiu coplesita de creeatii ale mintii mele bolnave, sa strang in brate un trunchi tanar de mesteacan, sa-i sarut coaja alba si neteda, apoi cu vesmintele rosii, purpurii si negre, sa fug in raul Styx, sa-mi zdrentuiesc acoperamintele in apa inglodata de fantome disperate, sa-mi sfasii carea in coltii lui Cerber, sa-mi sacrific ultime piucatura de sange ultimului zeu ce a supravietuit Haosului.

Sa ma inchin, cu mintile ratacite, Lui, Dumnezeuluui meu.

Iubirea suprema, pacea si tot ce propovaduieste el cu atat de multa indarjire. Dar cine sa-l mai asculte acum ca doar o fecioara cu mintile ratacite ce-si smulge parul din cap a mai ramas?

Ii sarut mana divina. Apoi alunec spre alta iluzie, mai fantasmagorica si mirobolanta.

Alunec spre ceea ce oamenii numesc uneori cu teama Iadul. Eu pasesc cu talpile zdrentuite de atat de multa cale batuta cu piciorul spre poarta imensa ce-mi sta in fata. E rosie. E sangerie. Deschid ochii larg si ma desfat cu mirosul Mortii.

Miroase a mosc si iasomie. Sau a trandafiri si Regina Noptii. Isi schimba aroma suava cu fiecare adiere ce razbate micul regat inghetat.

Vad sufletele ca-n picturile lui Bosh. Hyeronimus. Suflete ce mor iar si iar si iar..in chinuri provocate de patimile lor perverse si statute.

Carnatie roz, multa si grea, ca picturile lui Rubens intalnesc doar ici si colo. Se poate spune ca sunt pedepsele somalezelor? Nu stiu.

Delirez in continuare, cu o viteza si o imaginatie coplesitoare.

Am inebunit eu sau voi?

Urasc? Probabil. Iubesc? Prea putin probabil.

Mint, iubesc oamenii cu toata adoarea mea. Dar cine intelege? Ma iau drept tzignita. Iar eu nu-i contrazic.

Imi iubesc prietenii. Imi iubesc pana si persoanele antipatice, dar totusi nu iubesc.

Nici nu vreau.

Viata e simpla.

Oamenii o complica.

Lesin in cea mai dezolanta fantasmagorie.

REALITATEA

Tic tac

Pic...pic...pic...Picaturile de apa aluneca de pe frunzele bolnave ale plantelor...Ma gandesc daca rugina aproape isesizabila(e isesizabila in draci, daca eu am vazut-o foarte bine in fiecare pom si frate de-al lui!) a podoablelor

capilare ale copacilori a fost remarcata de multe persoane pana acum.

Imi trec(atat cat imi permite incalceala) degetele porintre suvitete spalate de curand ce cad in carilonti de oaie. Toata lume ma complimenteaza asa:esti creata ca o oaie. Si e perfect adevarat, de asta nici nu ma supar cand mi se zice. Adevarul ma incanta cel mai mult, desi parintii in general nu-l cred cand il aud, tinzand mai degraba sa dea crezare minciunilor. Straniu.

Oamenii se tem de adevar. Se tem de ceea ce nu inteleg. Se tem, mai mult sau mai putin justificat, de prostii. De ce?

Vorbesc uneori singura. Rad. Fara motiv. Imi eliberez sentimentele, altfel acestea ma vor zdrobi sub greutatea lor. Poate nu are sens ce zic dar...dar e adevarat. Ura, frustrarea, nefericirea si mai ales fericirea se revarsa cu hohote din pieptul meu. Rasete. Muzica fara instrumente de o melodicitate mai divina decat orice alt sunet. Poate. Presupun.

Sunt minunata asa cum sunt. Asa cum e fiecare din noi.

Asa cum binele poate fi rau si raul poate fi la fel. Paradoxuri.

Cuvintele mi se desira precum firele unei tesaturi.

Cadavre vii. Astea sunt cuvintele noastre, indiferent de valoarea lor. Uzate pana la distrugerea sensului continua sa fie chinuite.

M-am gasit eu sa fac teoria lu' peste amu! nitalai la ia!

Privesc incantata noua mea Girl anime. Tine o katana la brau si are chipul pe jumatate acoperit. Si parul verde fosforescent daca nu chiar galben.

E inbracata in vesminte largi si intunecate. In fond desenez doar cu pix negru arta manga.

Nu ma bagati in zeama, mai debite si eu ce pot.

Tragand pe nas.......oxigen

Realizez ca sunt o fire nabadaioasa. In fond imi schimb atat de repede sentimentele incat e anormal. E o mostenire din partea mamei. Acum corzile vibreaza pe alte idei. Intentionez cat mai curand sa incep "Cosmar in sala cu oglinzi", care momentan zace creionat intr-o schita in maculator. Sau "Ikebana" care e defapt o structura pe care o voi inpestrita in culori reci si fond cald....Mai vreau....mai vreau sa lucrez in grafica "Priviri in zambet" (tin sa mentionez ca e o gura care arr un ochi intre buze si n-am alt nume mai stralucit momentan) si am o comanda de o icoana pe sticla careia trebuie rapid sa-i creez un izvod reusit. Hmmm ...ma gandesc la Maica Domnului indurerata, dar inca nu stiu...Ba da! O sa pictez o icoana de 35/35, Maica omnului va doina lucrarea, iar in planul secund Iisus Hristos rastignit cu 3 ingeri/capate de ingeri ca sa fiu exacta. Maica Domnului va purta un vesmant de culoare purpurei, iar lacrimile ii vor brazda chipul.

N-am mai pictat de mai bine de un an icoane. De abia astept!

Am de gand sa pornesc o mica afacere cu arta. Ceva la scara foarte redusa. Sa fac niste picturi dragute apoi sa le vand la piata de vechituri cat sa-mi scot munca, ustensilele si un mic profit.

Sau sa fac brelocuri individualizate. Sau bijuterii "fantezie". Doar sa-mi gasesc timp suficient.

Slipknot imi sterge ultimele urme de somn care au ramas in urma dusului cu apa rece.

Recapitulez cu mintea rece ineptiile debitate ieri la adresa mea. Nu mai exista prietenia care leaga doi oameni de sex opus, ci doar "iubirea"? let's be serious! Daca exista ceva ce ma leaga de Medi e umorul, temperemantelul lui si nu mai stiu ce altceva. N-am prea avut sentimente la viata mea cu privire la baieti. Deoarece mereu am o stare de euforie de parca am tras ceva pe nas(cum ar fi oxigen), nu prea simt nevoia si de complicarea existentei si cu altceva. La dracu cu zvonurile voastre cretine ok?

Uuuuuuh, ma simt atat de happy! De fericita, pardon,Happy e altcineva.

Am lins toata crema de pe fata mamei, pentru ca m-am comportat ca un catel. In schimb i-am lasat balele mele. Dar poate nu era chiar necesat sa stii si asta nu-i asa?

Ok fa-te ca nu ai auzit/citit asta.

Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. Nu-mi pasa ca voi alerga cativa km in sprint, lansate, sau rezistenta, chiar nu conteaza. Singurul lucru care conteaza e ca sunt intr-o forma psihica excelenta, am chef de viata (chiar daca si deprimata am chef de viata, dar n-are importanta) n-am nicio idee in legatura cu ceea ce va urma, dar bring it on you mother'aker!! Am o viata mai de-am-pixu uneori, dar e prea scurta ca sa mai am timp sa ma plang de ea. E straniu cum persoanele care sunt optimiste au sentimente negative exprimate prin ceeea ce fac si-si irosesc viata, iar cele cu o privire mai negativa asupra vietii asa ca mine savureaza fiecare clipa cu o nesatiozitate(nu-mi pasa daca nu se scrie asa) ceva de sperit! Dar poate gresesc sau sunt o exceptie care confirma o regula ce nu o cunosc inca.

Dar momentan imi primesc soarta cu o nerabdare impenetrabila ca un scut anti-glont.

Am inceput sa ma imbecilizez cu totul? Eh, atunci e timpul pentru o gura maaaaare(sau o inspiratie la fel de maaaare) de oxigen proaspat asezonat cu alte toxine, azot si alte dracii asemanatoare din aer.

Scrisoare suprasaturata de sentimente

Curge...precum ceasurile mustaciosului egocentric Dali (intre noi fie vorba sunt o mare fana, dar tot mi se pare cretin ca porti cu tine un clopotel pentru a atrage atentia oamenilor pe strada).

Zambesc tamp si ma gandesc la oameni.

Acum prin vene curge furia ca o lava vascoasa. Furia are miros de sange si noroi. Miroase a.... catastrofa.... sau poate a....fatalitate....sau chiar a oameni.

Ura. Ura ca pucioasa de neagra, purulenta ca bubele ciumei.

Cum pot uri ceva asa rau fara vreo cunoastere profunda? Am simtit. Am urat din primul moment ce am dat ochii cu el. Nici macar nu e ura degajata de amor. NU, e o ura mult mai intensa, ura pana la durere, pana la orbire.

Pana la capat.

Proasta ca o tarfa. Sau idioata? nu stiu care din termeni merge mai bine. Si nu o zic cu rautate. Cum a putut sa ne vare in rahatul asta pe toti? Familia ei.

Iar el, shitul ala nenorocit care ma face sa simt o ura din ce in ce mai intensificata...el el... el e de vina pentru toate astea!!! El e jigodia care ne dezbina familia, care ne sta-n coaste ca un ghimpe sub piele, jigodia care a pangarit-o pe fiica surorii mamei mele mea si vrea sa schimbe randuiala de generatii, javra paduchioasa nenorocita ce n-are bun simt si respect pentru Biserica sau familiile altora, un rahat in ploaie.

Nu e fericita, pot vedea asta in ochii ei. Nu am vazut fericirein ochii ei de atat de mult timp incat poate chiar si ea ar fi socata.

Am renuntat sa incerc sa raspund la intrebarea "de ce", ea insesi nu mai are sens de atat timp pentru mine, de ce ar fi altfel pentru altii?

Atunci cand zambeste, emana falsitate prin toti porii, parca e o actrita ce joaca prost intr-o telenovela mai proasta decat talentul ei.

Inhaitandu-se cxu o javra cu bani acum s-a incurcat si cu un plod. Sangele galgaie in vene.

Sunt furioasa fara vreun motiv anume. Dar simt ca asa e bine. Imi doresc sa moara momaia aia de om, care nu si-a castigat niciodata proprii bani, ci doar a papat de la taticu, pe care-l slaveste ca pe bunul Dumnezeu, in care crede, dar subestimeaza Biserica. Daca e un instrument de control al populatiei, asa cum zici tu, de ce oricum supravietuieste si azi? Pot raspunde eu la intrebarea asta cretinule, idiot cu un milion de carti citite la activ, pentru ca oamenii daca nu au in ce sa se bazeze ajung in Haos, ajung nefericiti. Tu de ce crezi ca sufera oamenii de depresii, se sinucid, isi taie venele? Pentru ca, exact ca si tine, javra, au renuntat sa creada in Biserica. Poate e o institutie manipulatoare, dar ca sa te citez, mi-e perpullis atata timp cat ofera oamenilor un scop si speranta in ceva mai mult. Cu fiecare informatie ne distorsionam din ce in ce mai tare, nu vezi? Fireste ca nu vezi, si chiar daca vezi contrazici. Nu-mi pasa de inteligenta ta, pentru mine esti un idiot manipulator. Un nefericit, un nimic, un zero taiat in patru.

Si tu? TU PROASTO? Chiar daca nu ai sentimente vis a vis de el ai continuat nu-i asa? Noi doua niciodata n-am purtat o adevarata discutie, stiai? Sau poate Bucurestiul ti-a innegurat si sufocat mintea intr-atat cat sa nu vezi nici asta. N-am vorbit niciodata, nu cred ca ai avut vreodata incredere in mine, ai observat? Mereu eu eram mica si prostuta, si chiar daca erau un model pentru mine, te-ai lasat tarata de iluzii in mazga de culoarea desfranarii si ai ajuns ca o curva! Sa nu te superi pe mine, nu o zic cu rautate, departe de mine gandul asta. Tu n-ai stiut niciodata ca as fi putut sa ma bat cu o lume intreaga daca mi-ai fi cerut asta. N-ai vazut ca am incercat sa-ti intru in gratii, sa te impresionez cumva. Te-ai fu*ut cu ultima scursura, n-ai gandit nicidata urmatoarea ta miscare isteato. Acum la 23 de ani in loc sa incepi sa-ti modelezi viata, ca vorba aia am avansat de acu un veac de cand tusa Marioara facea zece plozi pana la 25 de ani pentru ca n-ave unde sa-si faca o nenorocita de cariera sau vreo metoda de contraceptie. Dar tu? Tu stralucito? Te-ai lasat furata de peisaj si ai uitat ca exista si ratiune pana si-n dragoste? Sau sa-ti reamintesc ca nici macar nu iubesti?

Poart o discutie cu niste oameni care m-ar fi intrerupt la fiecare silaba nu-i asa? Pentyru ca sunt adolescenta in pana mea, asta inseamna ca nu mai gandesc? ca am hormoni la creier? Pentru informatioa ta generala tin sa mentionaez ca pana si eu as fi fost mai chibzuita.

Vrei un copil? Acum ai unul, fie ca vrei fie ca nu, si daca asta inseamna sa ajungi o ratata pana la 30 de ani pentru ca n-ai fost in stare sa-ti tii chilotii pe tine va deveni o problema. Surprinzator? Poate. Nimeni n-are curajul sa-ti zica ca esti o zapacita care a facut ce-a taiat-o capul intreaga ei existenta si ca emanciparea ta s-ar putrea sa te coste mult mai tarziu. Asta e doar un rahat. A, si apropo, independenta ta oricum va fi ingradita de copil, daca supravietuieste, pentru ca, nu-i asa n-ai putuit sa vezi daca esti capabila sa ai o sarcina nu-i asa? Nici macar nu stii daca o sa duci sarcina la capat nu-i asa? Probabil acum te chinuie zeci de mii de ganduri nu-i asa? E doar una din dobanzi, vor urma altele mult mai nasoale, pot sa vad si eu, dar ah! prostuta de mine, scuze, am zis eu ceva?

Vrei sa continuu? Tortura asta m-ar chinuii mai mult pe mine decat pe tine. Ai facut aceeasi greseala ca si mama ta. Sau poate n-ai observat nici asta? Din ce vei trai? Ai vreun venit? in afara de cel al parintilor? Si cat timp crezi ca "mult" iubitul tau Gerald va putea sa-i mulga pe ai lui de malai fara ca acestia sa faca urat? Chiar si pentru un milionar devin agasant un fiu ce tot cere bani si la 30 de ani. Deci? Ce vei face? A, inteleg, prea multe intrebari, si fiecare intrebare e ca o piatra-n plus pe umerii tai. De ce nu te-ai gandit inainte? Focul pasiunii ti-a mistuit si creierii in timp ce iti dadea tarcoale? Serios? Sa mori tu!?

Ghici ce?

Il urasc. Uneori am impresia ca te urasc si pe tine. Nici macr n-ai intrebat. Niciodata nu cred ca m-ai vazut cu adevarat. Si nu numai pe mine. Eu voi fi mereu mai mica si mai proasta, dar pe ai tai i-ai intrebat ceva despre ce cred inainte de (ne) fericita (ia-o cum vrei iubito) intamplare? Ma indoiesc teribil.

Si apropo, chiar daca vrei un copil, mai intai ii asiguri o nenorocita de stare, ca sa ai din ce trai.

Suna a telenovela proasta.

Si stii care e partea cea mai nasoala nu?

E cat se poate de reala si palpabila.

Mult noroc. Voi fi aici daca ai nevoie de mine.

Whit love, me.

Sambata

Inspir adanc si ma uit chioras la fereastra ce nu se deschide a apexului.

Inca mai rumeg bucatica de piept de pui fiarta. Am bufeuri, cred. Dupa ce ca am dat la rate in timp ce ma chinuiam sa dorm am inceput sa am cele mai stranii vise popsibile. Nu in fiecare seara te auci sa-l visezi pe Jako dansand langa tine cu toti dansatorii. Parca ma chinuia, imi chinuia subconstientul si constientul, Iar atunci cand a incetat m-am dus la baie unde am dat afara si ultimul strop de apa din stomac, blestemand ziua aia nenorocita.

Recapitulez in cap saptamana. Luni mi-am pierdut cheia, sambata mi-am regasit-o ioar intre cele doua mi-am facut una noua. Marti m-am internat la sectia Cardiologie, am purtat un aparat Holler foarte putin placut care era ca un fel de EKG 24/24, am facut testul la efort, Joi m-am externat, avand asigurarea ca pot face sport cu tot cu extrasistola mea. Mirific, macar o veste buna in toata experienta asta. Absolut.

Am finalizat pictura care am intitulat-o "EXplozie", pentru ca debordeaza de culori tari, vii, pline de seva. In centru e un personaj ce seamana cu subsemnata. Am distorsionat putin imaginea, mai degraba pentru ca nu ma pricep asa bine la autoportret si autocrochiu, decat din dorinta de a nu se observa. In jurul "meu" e un haos de linii si semistructuri in care predomina rosurile si violeturile. In partea inferioara a picturii am realizat o pardoseala din griuri colorate. Am trasat contururi tari pe personaj. In toata compozitia, verdele e cel mai putin utilizat, desi am aplicat pe suprafete destul de intinse uneori. Hala sa-mi fie, am inceput sa sintetizez o pictura de-a mea. Am muncit cam 10 ore la ea si am intervenit foarte putin dupa aplicarea culorilor. Sunt mandra atat de finalitatea picturii cat si de mine. Nu stiu de ce si nici nu intentionez sa aflu.

Injur apexul care refuza sa coopereze si incerc sa construiesc in minte urmatoarea lucrare. Agit putintel clopotelul ce sta pe biroue argintiu si e mare cat un degetar.

Cling! Cling! Ce dragut suna.

durere

Am crampe. Cred. Oricum ma doare abdomenul. Ma gandesc ca mi se trage de la menstruatie.

Tin intre dinti un sambure de piersica si ascult Secret Garden.

Ma simt trista si dezolata.

Ma gandesc ca toate analizele mi-au iesit bine. Ca sunt sanatoasa tun. Cu cateva mici exceptii.

Pe fata imi apare un zambet chinuit. Plezneste de falsitate..

Imi amintesc ca prima mea menstruatie am avut-o la 13 ani in august sau septembrie.

Ca stiam ce se intampla cu mine.

Ca ma schimbam din nou.

Imi amintesc ca prima oara cand am folosit un ob a fost la varsta de 14 ani, luna februarie, sau poate martie, intr-o ziu de duminica, si era pentru virgine.

Imi avimtesc cu rasciteam pentru a nu stiu cata oara instructiunile si m-am holbat la sexul meu in diferite pozitii pentru a-mi descoperi vaginul, cum l-am nimerit, cum ma fataiam prin apartament, la fel de goala ca si el.

imi amintesc ca ma doare iar burta de-mi vine sa urlu.

Imi amintesc ca imi e cald.

Imi amintesc ca baiatul de la mac imi zambeste.

Imi amintesc ca n-am terminat banda desenata.

Imi amintesc ...

Ma prind de cap si stau pe veceu si astept sa treaca criza.

In mod normal nu am crize, dar de data asta e o exceptie.

Durerea e violenta.

E inutila.

E a mea.

Vorbele nu prind contur. Defapt nu sunt vorbe. Sunt urlete intraierate de grimase.

Andrei citeste ce scriu si eu citesc ce scrie Andrei.

Defapt el nu-mi citeste decat jurnalul.

Si ma contrazice.

Si crede ca stie ce simt cum si ce gandesc.

Ma zapaceste uneori.

Dar scrie fenomenal.

Eu nu.

Oricum n-am pretentii. Sunt lipsite de sens.

Astept Holocaustul.

Astept Apocalipsa.

Mint. Nu astept numic.

Astept poate prezentul.

Ma gandesc la toate lucrurile ce sunt adapostite in micile celule cenusii.

Ma gandesc la trandafirul rosu ce zace ofilit in fata mea.

Lesin.

Cosmar (ultima parte..sper)

In patutul aparent fragil se profila o silueta micuta ca de papusa.

O mica problema.

Papusa era vie.

Era o mogaldeata roza de carne miscatoare.

Incepuse sa scanceasca.

Fata privi uimita si restul incaperii. Intr-un colt zari o umbra prelunga. O asocie cu dadaca.

Dadacele de muda veche, acele caroora copii le spun tusa, matusica, desi n-aveau nicio legatura de sange.

"Dadaca" se ridica brusc si se misca cu atata repeziciune ca fata abia reusi sa-i surprinda trasaturile.

Dadaca nu era femeie. Era un barbat, inalt desirat cu nasul coroiat si barba rara si ochii cenusii si rai. Presimtea ca ceva nu mergea. Parca..parca...Parca nu mai era ea.

Era inutil sa zica ca nu era in regula. Se vedea cu ochiul liber.

Cu miscari bruse barbatul practic trecuse prin ea. Simtise un fior fierbinte, ca si cum ar fi muscat dintr-un jalapegno. In gura simtea amareala fierei, si privea ingrozita silueta ce smulse din buzunar o sticluta de farmacie. Nu parea a fi un medicament ieftin, judecand dupa sticluta rafinata. "Ce paradox!"gandi ea, "o stica de farmacie mai scumpa decat parfumul meu!".

Privi apoi ingrozita cum umbra deserta toata sticluta pe prunc, iar acesta incepu sa urle din toti rarunchii in timp ce pielea i se dizolva, iar carnea se chircea pe oasele, care in curand aveau sa fie atinse de acidul sulfuric. Da..acid...Ii recunostea duhoarea de la orele de chimie. Si efectele devastatoare.

Elibera din plamanii care refuzau sa mai filtreze aerul un urlet inuman si parca intreaga imagine se sparse. Printre fragmente zari doar silueta monstrului care facea harakiri cu un cutit mic de vanatoare.

Gandacii incepura sa devoreze cadavrul care din ce in ce mai rar zvagnea in trandafirii rosii care impodobeau pardoseala alba.

Apoi imaginea se crapa in alte sute de cioburi care ii sfasiau pielea si o penetrau precum un viol salbatic.

Se trezi pe pardoseala, cu parul valvoi,transpirata, si ramasa fara suflare, si privii cu ochii larg deschisi si ingroziti prinprejur.

Nu mai era in camera. Ajunsese nu se sti cum afara pe scari.

"ce-ai patit?" intreba Agi, cu colturile ochilor brazdate de doua lacrimi sarate.

"Ai lesinat pana n-ai ajuns in camera".

Imagionile se invarteau haotic prin lacasul gandurilor fetei. "Cat a durat?", "Cam doua minute".

Picioarele i se muiara. Un cosamar asa groaznic in decurs a doar doua minute. Inca auzea ecourile urletelor micii creaturi.

Dar nu reusi sa aprofundeze prea tare dilema din cauza faptului ca fu victima unui spasm.

"Nu s-a terminat..simt asta....ceva nu e bine..n-a fost doar un vis...a fost..a fost...o escapada in trecut!"

"Vino!, trebuie sa rezolvam asta, daca acum nu, atunci niciodata!" sopti catre Agi cu o voce aparent sigura, dar se simtea o nota de nesiguranta.

Pasira amandoua in camera intunecaoasa, care ii era deja neplacut de familiara fetei.

Pardoseala se miscase si se deteriorase de-a lungul anilor si acum daca paseai pe ea se misca de sub picioare, iar din crapaturile negre, ce contrastau atat de tare cu praful gri misunau scarbosenii slinoase.

Mirosea a confuzie.

Mirosea a vechi si nou.

Mirosea a sange proaspat.

Mirosea a moarte.

Umbrele incepusera sa tremure, de parca lumina stelelor era cea a unei lumanari de seu pe sfarsite ce palpaia.

Patutul se rupse cu zgomot, iar din lemnul putred incepura sa curga ca ciuma cari mari si negrii ca vidul.

Tresarira.

De sub mormanul de putregai ceva misca...Poate era un car mai mare, gandeau fetele...

Dar nici chiar cel mai puternic car n-ar fi putu sa dea la o parte gramada aceea de lemne, care totusi avea o greutate.

Din mormanul de lemn iesi la suprafata... demonul...

Statura nu o intrecea pe cea a unei papusi, dar era atat de hidos, atat de jalnica si respingatoare incat fetele se dadura cu doi pai mai incolo de scarba si teama fata de acea creatura oribila.

Erau fragmente din ceea ce fusese un trup de copil,in toracele distrus , din care curgea seva putrezita, se zareau bucati intrate in putrefactie de organe.

Capul era doar partial, jumatate fiind spart, ochiul lipsea cu desavarsire, bucatele de piele si carne sfasiata totusi inca se incapatanau sa stea prinse de tigva copilului.

Sarea intr-un picior dezcarnat, celalalt fiind distrus fie de timp fie de acidul fatal.

Dintr-o mana pastra doar antebratul, prins printr-o fasie subtire de carne uscata, iar din cealalta doar umarul, partial distrus.

Se misca incet, miscarile prea bruste l-ar fi dezmembrat complet.

" Zi-mi cum sa te fac sa te odihnesti". Vocea era a fetei. Agi se pornise sa planga-ncetisor, dar volumul crestea cu fiecare clipa.

Creatura parea ca o fixeaza cu unica lui cavitate care adapostise candva ochiul.

Dadu cu ciotul mainii in semn de dezaprobare, si reporni in mersul sau saltat catre fete.

Agi e intoarse putin ca sa-si mai stoarca din lacrimi si zari din miezul umbrelor o fantasma... aceea a demonului criminat ce-l zarise fata in escapada sa.

Isi pastrase din infatisare destul de bine. Carnea s-a uscat pe el, dar inca se vedeau pete stacojii pe fata si pe pelerina neagra.

Agi dadu drumul unui tipat ascutit si se porni sa boceasca mai cu vana decat inainte. "Bantuita! Bantuita, fara vreo vina!" scancea din cand in cand.

Pelerina se destrama in mii de fluturi negrii care inconjurara fetele ca o ceata prin care zareau doar un cutit ce stralucea in puterea celor doua luni si o mica sticluta fara capac prin care aproape simtea lichidul incolor, inodor, si letal.

A inspirat mirosul cosmarului cu ochii larg inchisi.

Sfarsit

Oare?...