Mdeah....

Azi nu e o zi stralucita. Nici la propriu nici la figurat. A fost totul gri afara, si dimineata am observat cu maxima "placere" ca a revenit perioada aceea minunata a lunii, in care majoritatea fetelor sunt scorpii, crizate s.a.m.d. Tin sa spun ca eu sunt ca o idioata in perioada asta, de parca tocmai m-am imbatat si am si luat un joint dupaia. In orice caz imi aminteste de chestii..chestii.

Intru in detalii alta data, "suratele" mele sportiva urla dupa mine.

AMENO!

Ziceam si eu...

Nu vreausa ma cert, azi la scoala aveam o stare de euforie, de betie, de drogata ambulanta, spune-i cum vrei. Eram toata un chiot si un ranjet sinistru nu prevestea nimic bun. In timpul orei de sport ma cataram pe spaliere si saream pe pereti. Sexy.
Ieri mi-ai inghetat degetele asezand pe sfoara niste plapume, fete de perne, cearceafuri s.a.m.d. care nici macar nu erau ale noastre. WTF? Erau atat de multe, atat de umede si reci, ca mi s-a facut cel putin sila de ele. Mai ales ca unele erau patate de sange. Si daca logica mea e corecta atunci ewwwwww. Eru vreo 20 de seturi, deodata. Ce naiba? Oamenii astia le spala o data pe an?? atunci e de inteles ca n-a mai iesit sangele din cearceaf. Imi e si frica sa intreb la cat timp se spala oamenii astia...Dumnezeule...E absurd. Parca-mi inchipui ca acum dorm direct pe saltea.
In fine, nu-i treaba mea unde dorm oamenii astia.
Azi am purtat o "discutie"(dar o discutie trebuie sa aiba doua opinii si un compromis, ceea ce asta n-a prea avut) cu mama prin care ea sustinea sus si tare ca o sa ceara la sedinta sa ne dea mai multe teme. Si sa te astepti sa fiu normala dupa mama a? Comentariul a venit in urma plangerii mele netimbrate(cred ca asta era problema) in legatura cu super-tema la chimie. Adearul e c-am exagerat, dar totusi nu eram prea departe de adevar oricum. Saraca femeie, ce distrusa. Bine, exagerez, nu te ambala asa, dar are nisteidei cel putin idioate, auzi, cica sa ma duc la dans (ye, ye, pwla), sa am "tinuta" da-mi bag tinuta undeva ok? e treaba mea cum o sa ma doara coloana mai tarziu. Ma irita ingrozitor acel aspect care mereu il ia ca fiind o "dovada vie" ca e deajuns ca are ea problemela spate ca nu ne trebuie doua cocosate in familie si pana mea. Sa ma lase naibii-n pace deja. Devine agasant si numai de-al dracu fac asta, daca mai continua.
De ziua mea am hotarat ce vreau. Un mp3. Cer..prea mult? Nu stiu, oricum e cadul ce mi-l dau eu mie, si uite asa am scapat de stresul cu ziua de nastere. Imi urasc ziua de nastere. Ori de cate ori vine imi aduce moartea, grijile, boala, problemele cu un pas mai aproape. Nu e o realizare sa cresti. Ideea e sa-ti meriti petrecerea, cadourile etc.
Oare chiar le meritam? Mai ales copii dinfamiile instarite. Ei isi merita cadopurile costisitoare? Cat au muncit pentru ele? Ce beneficiu atat de mare au adus familiei, si lumii in general, sa merite asta?
Nu e o dovada de dragoste sa primesti cadouri scumpe. E orgoliul, lipsa de imaginatie, si dorinta de apreciere, dar prin chestia asta te incatuseaza. Iar daca statutul tau e inferior, si primesti o chestie dinasta, apoi, pot spune cu mana pe suflet ca tocmai ti-a spus : Saracan de tine!
Daca tii neaparat sa oferi un cadou frumos, atunci sa fie ceva special, pe masura celui care il va primi. Poate e o gandire eronata, dar macar e originala si e a mea. Starea mea financiara nu e stralucita. Defapt sa zic "a mea" nu e tocmai potrivita. Starea fmiliei mele nu e la cele mai inalte cote. Suntem oamenii obisnuiti din suburbii.

Fara noi ati muri de foame. Cine ar mai lucra pe treptele mai inferioare ale societatii? nu ma intereseaza, sunt fericita, am un trai decent, tot ce-mi trebuie si ceva drojdie deasupra si e ok.

Ei bine...cum suna?
Sau mai bine zis: cum scrie?

Destul

E sambata. Ma plictisesc si ma simt cel putin parasita de soarta. Nu simt nimic in mod special.

As vrea sa ma plimb singura printr-o padure unde nici Aghiuta nu trece, sa simt in nari mirosul de martie, sa cuprind in brate trunchiul unui copac batran apoi sa ma sprijin de el, stand pe mushiul jilav. sa strang in palma pamantul umezit de noapte, si sa-i simt aroma. Sa-l las sa mi se rostogoleasca printre degete bulgarasii faramitati, lovindu-se de stratul de frunze pe jumatate putrezite. Sa privesc printre mugurii proaspeti cerul "precum bronzul" cum spunea Homer. Sa-mi raneasca soarele ochii si sa simt frigul taios pe piele. Sa ma ridic infrigurata si sa plec uitandu-ma oarecum indurerata in spate.

Urasc ca sunt fata. E un chin. Si nu mi se potriveste prea bine statutul. In afara organelor genitale si vaga asemanare fizica, si vreo 2-3 ganduri, nu prea pare ca sunt fata. Urasc moda, urasc sa ma machiez(nici macar nu o stiu face), sa ma uit dupa baieti, sa barfesc, sa ma oripilez de la orice si sa vorbesc nimic pur despre ultimele crap-uri de la tembelizor. Efectiv am invatat sa nu-mi pese de tampeniile astea, sunt niste inutilitati, niste cacaturi efectiv. In tot regnul animal masculii sunt cei care sunt impopotonati (ex: paun, leu) numai la oameni e invers. Eu inteleg ca numai 48% din populatia totala sunt barbati, si ca 11% sunt gay dar asta nu-mi motiv sa devenim toate fetele pitzipoance, stresate dupa parteneri s.a.m.d. Hai sa fim seriosi. Pe mine nu o sa ma vezi vreodata cu o fusta lunga de la cur pana la cur numai sa impresionez niste imbecili cu creierul cat o nuca. Si strutul are creierul cat o nuca dar macar prinde 60 de km/h, are 2 m si mai mult, si e cea mai puternica pasare. Pe cand specimenele cuprinse de hormoni se aseamna mai degraba cu pasarile Dodo. Idioti. Dar nu sunt toti asa. Mai sunt inca specimene, rare, dar sunt, bine-crescute. La modul figurat ,normal.

Chiar n-am nicio pofta sa vorbesc despre baieti. Ei nu ma baga in seama, si nici eu pe ei, uite asa toata lumea e fericita. Imi vine sa rad, imi amintesc cum sunt pusi baietii, fiecare baiat in cutiuta lui : la Dragut, Frumos, Sexy, Urat, Bou, Cine Se Crede? si asa mai departe. Si incep sa pufnesc cand realizez ca nu sunt capabila sa-mi dau seama daca cineva e "urat" sau "frumos". Fie ca e vorba de o fata sau un baiat. Ok, de extreme ceva ceva imi mai dau seama dar in rest e UNIVAX.

As vrea sa ies in oras cu inca cativa nebuni ca mine si sa rad ca proasta. Sa puna careva Fara Zahar (alias No Sugar) si sa se uite lumea dupa noi, si sa susoteasca pentru ca ne simtim bine si cantam si noi melodiile celor doi d la Drohoi. Ce chestie nu? Fiind dornica de experiente noi(nu de natura sexuala, stati chill) si extreme, sunt destul de zvapaiata, si oamenii au impresia ca sunt cam dusa. Pe la grecu'. In cazul fericit, vreau sa zic.

Dar..oare chiar sunt eu cea ciudata? Ce naiba?!WTF?! Sunt un specimen pe cale de disparitie! trebuie sa fiu pusa pe lista! omg Omg OMg OMG!!

O sa fiu pusa cu pikachiu pe lista! sexyyyy

Pika Pika

N-am mai scris de 5 zile. Si ce mai zile. Dumnezeule... Destul de "fructoase" as putea spune. Din punct de vedere al invataturii merge frumos, am note relativ bune, niciuna sub opt. Inca. Din punct de vedere emotional daca ma calci pe bataturi iti sar la beregata si-ti sfasii artera cu dintii. Alte..intrebari? Destul m-am enervat ultimele zile. Pe toti si toate. Pe tot Universul asta de cacat. Pe karma si alte shituri dinastea. O Doamne..o Doamne...O DOAMNE! Personal cred ca folosind formula asta il invoci pe Dumnezeu, si El saracu' vine, ce sa faca. Nu-mi bat joc, serios, doar ca avand o imaginatie cel putin sinistra mai am si eu idei tampite. Invocare divinitatii nu apartine atributelor mele. Eu nu cer ca elevul la lucrare: Doamne, fa ca Danemarca sa fie capitala Angliei cum am scris eu in test!, nee..n-am ajuns chiar in halul ala frateee! Eu cand ma rog pentru scoala zic: Lumineaza-mi Doamne mintea si da refresh la vechile informatii! Suna hilar dar e perfect adevarat, pe onoarea mea! Daca functioneaza sau nu...Part 2(reloded).
Azi era sa ies afara din sala de spectacol pe sub scaune, simteam ca mor acolo, asfixiata fiind de atata lume si atata francofonie. Urasc franceza. Partial datorita profelor nebuune ce ne-au predat(pana mai nou, cand am nimerit una mai de gasca). Neam de neamul meu a detestat-o. Nu sunt capabila sa leg doua propozitii coerente una dupa alta. Si defapt nici nu intentionez sa stiu prea curand.
In ultimele zile am detectat vreo 15 pisici dubios de asemanatoare in jurul blocului mei. Si sunt perfect convinsa ca nu sunt aceleasi dat fiind ca au particularitati diferite. Da, deci tocmai am zis o prostie nu-i asa? Nevermind. Sa trecem si peste asta. Azi am fost la concert. Si desi eram in timp, am intarziat cu un sfert de ora mai tarziu, dat fiind ca m-am intalnit cu colega mea, Teo si cu iubitul ei, Darius. Am ras cu ei pe diferite teme mai mult sau mai putin logice sau amuzante, defapt. Cu ocazia asta am aflat ca o tipa se masturba in timpul slujbei, un calculator e fara windows, se implineste un an de cand sunt impreuna, sunt la fel de indragostiti ca-n prima zi, dieta Teodorei in clasa a 7-a bazata pe junk-food si diverse. Nimic scandalos, interesant sau cu vreo valoare, dar m-am simtit bine. Imi vine sa rad cand ma gandesc cat de atasati sunt. Si mai ales ce posesiva e Teo. De parca intreaga lume comploteaza impotriva iubirii ei. Isi dau raportul in fiecare pauza si ies doar impreuna. De la un punct devine cel putin absurd. Dar ma bucur pentru Teo. E o fata speciala, si la cat a indurat, merita. Daca as avea talentul ei....Ai ia ia. Nu stiu ce as face. Sincer. Ma gandesc la o gramada de lucruri care defapt sunt inutile in lipsa ideii sau dorintei de a le folosi la ceva concret. Par extraordinare, dar cand le ai propriu-zis sunt practic...bucati de..chestii. Inutile. Inutilizabile la ceva util. Habar n-am.
Mai nou, cand pe strada, dimineata, in special cand sunt singura incep sa reconstruiesc ritmuri ce le scimb apoi pun versuri improvizate. "Who's that that preatty girl whit those hot feat?/ Who's that cute girl that's fealling the beat?" asta o repet obsesiv.
Ciudat.

OFTICATA FIRE'AL DRACU

Mi-am sters ultimele urme ale pateticei nevoi de a plange de furie, si de ciuda, si de toate sentimentele confuze ce ma coplesesc din interior. Deja ma enerveaza statutul de prinsa intre varste. Si sunt al dracu de nervoasa pe toata lumea asta de cacat. Toti spun si mai ales repeta acel cliseu de rahat: poate fi mai rau. Eu cred ca aia au uitat cat de nasol e sa fii adolescent. Prins in propriul trup, luptandu-te cu conflicte imaginare si gasind dusmani in orice vezi. Iar primul loc pe lista il ocupa parintii, care din nefericire, ne vor binele. Si de obicei cine-ti vrea binele iti aduce raul. Simt o sfarseala in piept ca dupa o portie buna de plans. N-am plans, dar mi-au scapat cateva lacrimi pe obraji. Oare de ce ma deranjeaza asa rau intentia de a-mi scoate internetul? oricum mai nou nici nu prea am timp de el. A, da, pentru ca eventual DOAR PE NET AM PRIETENI SI O LUME CAT DE CAT DECENTA??? Adica hai sa fim seriosi, sunt siguratica, dar am si eu la dracu nevoie de vreo sustinere morala cate de proasta dar sa fie. Putinii prieteni ii am pe net... Adica na, daca se pot numi prietei in adevaratul sens al cuvantului. Eu sunt destul de imbecila si proasta sa-mi dau viata pentru oricine, dar cine ar face acelasi lucru si pt mine? HM? defapt nu conteaza. In viata de zi cu zi le am ca prietene pe Mara si mina. Adica imi sunt cele mai apropiate chiar daca ne mai certam ca la usa cortului. Ne ajutam. Ne impacam. Ne omoram aproape. Dar e k. Am trait cativa ani laolalta si probabil la banchet voi plange dupa toti. Dupa Cami, dupa Cosmi, dupa Teo, dupa Vlazi, Dupa Mina, Mara,Carmella,(chiar daca e noua), dupa Maria,dupa trupa de soc care am cam urat-o in existenta mea cu ea, formata din Ioana,Paula si Rebeca. Patru ani in care am invataty, am avut emotii, le-am stapanit, am fost furiosi su depresivi, am spart geamuri, si mers in locuri secrete, facu prostii si atentionati la infinit s-au sfarsit asa curand? Nu e adevarat, refuz sa cred asta. Traiesc in trecut pe jumatate si nu accept realitatea. Aia am fost eu? Aia am fost noi? Trupa de Soc a scolii sau cel putin a partii gimnaziale, mereu am fost cei mai al'dracu'. Se va termina cu adevarat?REFUZ SA ACCEPT. Oricum voi fi nevoita. Dar imi jur ca voi chiuli doar sa ma duc la orele de specialitate cu ei. Sa ma mai intalnesc cu ei. Promit solemn ca o sa tin legatura, pana moartea ne va desparti. Deja suna patetic.
Scoala...Un loc pe care il uram si pe care totusi il iubim intr-un final. Fie vreo profa sexy, vreo clasa misto, vreun curs tare, sau fumuarul elevilor din baie, tot ajungem sa iubim ceva din ea. Pare ireal.
Pare utopic.
Ma bucur ca nu-mi cunosc viitorul. Probabil dezamagiri si succese. Nimic neobisnuit. Mediocricitate atroce. Rasturnari de situatie care ajung sa fie simple banalitati, daca nu chiar rutina. Ce viata de cacat au unii oameni, serios. Cel putin daca tot sunt adolescenta o sa fac tot ce-mi trece prin cap ca sa ramana faze memorabile. Sau o sa fiu la fel de nebuna si zvapaiata tot timpul. Ca ieri la ziua Minei. Mi-am turnat ketchup pe mine in timpce-mi faceam cruce, mi-a tasnit pe nas sucul pe care tocmai il beam si asa*rad* ce amuzanta poate fi viata daca o stii trai.
Radeau de mine. Sa ma prina intr-o poza cu ochii deschisi era premiul suprem si afirmarea talentului lor fotogtrafic. In majoritatea pozelor incare apar arat ca o drogata sedata. Acesta fiind cazul cel mai usor. In plus echipata cu detoate, cu parpalacul meu negru de piele, cu bocancii dde armata in picioare aratam ca o Monix adevarata. Fara haina, aratam surprinzator in fusta verde sport si bluza verde cu vesta pe gat in carouri rosii cu albastru. Tin sa mentionez ca si bluza era tot pe gat. Deci mi-a fost cald la gaturi. La ambele vreau sa zic. Pe urma am tras in cetate un fum de la Vlad, ca sa-mi amintesc ca n-are haz sa fumezi. mi-a putit gura a fum si degetele aijderea. Vreau sa zic ca gura nu-mi mirosea numai a fum simplu, neeee, pai cum se poate? Mai mirosea si a pizza "mexicana" extraiute, cu ketchup iute pe langa. Fusta purta mandra drept in zona mea inghinala dovada ca am fost la pizzeria Sole. Iar cei presenti pot depune marturie la ce am injurat eu. Si pot sa aprobe ca sunt nebuna. Cu diploma. In puii mei, eu doar am facut ce mi-a traznit prin cap, atunci cand m-am dus la baie si am incercat sa usuc pata cu uscatorul de maini, tragandu-mi poalele-n cap ca sa ajung la dracia aia.Oricum n-am reusit sa fac mare lucru. Oricum a fost un soc cand m-au vazut toti in fusta, ce mai conta altceva? A fost un soc pentru ca eu nu obisnuiesc sa port fuste, rochii, etc. Mai degraba imbracaminte sport si baieteasca.
Dar, sa fim seriosi, chiar conteaza?

Vineri 13

Privesc obosita monitorul, si in casti imi bubuie muzica. Sunt atat de obosita iar maine e ziua de nastere a Minervei. Am banuiala ca o sa radem pana picam daca Vlad se hotaraste sa nu o mai chinuie pe Minerva. In fine, nu conteaza.Azum spre casa am vazut un cuplu cel putin simpatic: el cu doua capete si jumatate mai inalt decat ea se apleca din cinci in cinci metrii aspura ei sa o sarute iar din cauza inaltimii se mai si impiedica. Mi s-au parut draguti, nu gasesc alt termen mai potrivit. Mi-au amitntit (din nu stiu ce motiv) de toamna trecuta cand la trecerea de pietoni ii vedeam pe doi dintre pestigiosii cursanti de la liceul nostru lingandu-se in gura. Mi s-a parut cel putin ostentativ si nepoliticos sa isi schimbe saliva imediat dupa ce am mancat eu (si probabil nu numai) micul dejun. Personal n-am nimic cu indragostitii, de fapt din respect pentru ei trec pe cealalta parte ca sa nu-i deranjez. A, sau asta era metoda de evitare a "jmecherilor" bulangii care se leaga de oricine? Uff cred ca le-am incurcat, dar nu conteaza chiar deloc.
Cand merg spre scoala imi vine sa vorbesc si sa descriu tot ce vad, de la Piata bulgarilor pana la Strada Somesului(care e de o lungime cum ar veni" fara numar fara numar")
Privesc fara vlaga alergatoprii mei din pictura, neterminati, nestiuiti, neidentificati din cauza lipsei meclei lor. Doar tricourile lor rosu-englez cativa copaci nefericiti si o parte din asfalt au culoare. Si eventual cerul cu o culoare furtunie( furtunie-culoare furtunii) si o iarba care a iarba nu seamana. Gleznele imi protesteaza la orice vaga tentativa de a ma ridica din sezand de pe scaun, iar eu nu dau astfel de semne. Cel putin nu inca. Zic inca pentrui ca totul e pentru mine relativ. Chiar si moartea. Ma obosesc idiotii. Ma obosesc si enerveaza bulangii si lab****i si mu***i si altii asemenea lor care se cred regii lumii si nici sa infrunte consecintele niu sunt capabili. Azi ce puii mei sau luat bozgorii aia nenorociti de mine si de colegii mei si cand m-am intors ai rupt-o la fuga? La partea cu bozgorii n-am generalizat. Ma inteleg cu vecinii mei maghiari. Nu, pe bune. Serios. Dar toti adolescentii au tentative (cel putin) idioate. Eu spre exemplu aproape cad in cap cand ies din Atelier si ma unfla rasul, si era sa-i lovesc cu picioru-n mecla pe ambii vlazi( defapt intentionasem sa-l lovesc numai pe unul din ei dar s-a nimerit sa fie ambii ) in mijlocul strazii. Radeam cu hohote cand Marca vene si-mi spunea pe un ton serios-amuzat :Mona hai sa vorbim
Eu(crapand de ras): Bine. Despre ce?
El: Despre Oachesu(celalalt Vlad)
Eu( teribil de amuzata): Oachesu? Pai sa vedem e un la***ist, mu**t si pupincurist.
Sa ma bazi daca acum imi mai pare la fel de amuzant dar acolo era sa ne prabusim de ras. Pe urma am mai avut conversatia asta de inca 3 ori cu Marca avand grija sa schimbam ordinea atributelor lui Oachesu. Si da-i si razi mai fratele meu pana te apuca lacrimile. Radeau astia de mine ca eu ma plimbam pe centru fara haina pe mine, pentru ca mi-am uitat-o-n Atelierul de sculptura, iar eu dardaind o intreb pe colega mea la fel de golasa la gat ca si mine (cu diferenta ca avea la gat un sirag de margele lung si colorat): Auzi Mina, Margelele alea tin de cald? sa mi le imprumuti si mie ca eu crap de frig!!
Tre sa zboooor, ca am aaariiipi. Sa cumpr flori*falfait de aripi in fundal*

azi m-am sitit ca o moarta. vie.
n-am vreme nici acum si simt ca sunt atatea de zis.

Scriu pe fuga, n-am timp, mi se agita in stomac mancarea in viteza in care vreau sa ajung la antrenament. Ma imbrac in tip ce scriu si rasuflu "usurata" cand imi vad atarnand pantalonii proaspat spalati.
SHIT. Ce zi. Dar ce zi ma asteapta maine.....

Inainte de...

Inainte de toate sunt vlaguita si-mi simt membrele ca de gelatina. Gelatina imi aminteste de meduze. Care la randul lor imi amitesc de urzici. Care imi amintesc de iuteala care-mi aminteste de mancare care in final imi aminteste ca mi-e sete. Ce drum lung pentru o chestie atat de generala. Defapt exista o ipoteza conform careia poti face conexiunea intre oricare 2 oameni de pe planeta folosindu-te de alti 6 oameni. E cam intortocheat ca sa pot explica coerent. E un fel de..cum sa zic? Lant al slabiciunilor. X care-l cunoaste pe Y care-l cunoaste la randul sau pe...in fine cam asta-i ideea.
Mizez pe faptul ca in 10 minute eu trebuie sa zbor la antrenament cu Andrada. "Blonda din Balcescu" cum se autodenumeste e o blonda naturala si veritabila. Atat pe dinauntru cat si pe dinafara la cati porumbei zboara din gurita ei.
Azi l-am intalnit pe cretinul care s-a dat la mine la ziua de nastere a Cameliei, si pe care l-am amenintat cu o moarte violenta daca nu inceteaza. Daca ma mai atinge isi va culege maselele de pe jos.
Adevarul e ca numai gura e de mine. Desi nu mi-e frica, oarecum am o retinere pentru chestiile instabile numite dee noi "viitor" si "consecinte". N-as lovi niciodata pe cineva mai slab decat mine sau pe cineva care nu se apara. Dar imi cunosc puterea distructiva la nervi. Ucigasa as putea zice.
am mizat cam mult, eu am si zburat! *dispare razand in umbrele serii*

Il urmaresc pe Jim Caerrey si ranjesc teribil la replicile lui zemoase si meclele ce le afiseaza. Concomitent Yondy imi da cadoul meu de 8 martie, melodii de la Zebrahead si vorbesc cu Teo. Teo e baiat, si inca unul foarte special pentru mine. E atat de cult, inteligent, incapatanat si timid ca nu poti sa nu-l iubesti.
Azi am avut batminton si presupun ca m-am descurcat bine. La sfarsitul antrenamentului asteptand-o pe profa am mai povestit cu Emil, in timp ce ori imi dadea suturi in poarta ori dadeam la cos cu mingea de fotbal. Desi stia ca sunt ciudata, pentru ca mi-a zis asta si alta data (pentru oamenii de rand chiar sunt ciudata) azi si-a intarit convingerea vazand cat de diferita pot fi eu. Faptul ca nu-s fricoasa, ca nu sunt o fata obisnuita il uimea. Si poate si faptul ca-l ascultam cu atentie il facea sa se simta ok. De obicei oamenii nu sunt ascultati. Cand ii asculti se simt importanti si uita ca nu sunt mai mult decat celule dintr-o mare masinarie numita Univers.
Ma simt oarecum bine, si starea parca mi-e ca vantul. Poate peste cateva momente voi fi furioasa. Sau melancolica. Sau emo. Cand sunt emo e bestial. Parca sunt drogata. Drogata cu j mare. Defapt chiar stiu ca drogat nu se scrie cu j dar asa e mai marfa.
imi plimb mana pe abdomen si oftez de parca ar fi ceva ciudat. Ei bine nu e. Nu-i asa?
Oricum sunt detalii.
Mi-e lene sa mai scriu si filmul mi s-a terminat. In plus nu mai am idei si aud pe fundal o melodie melancolica.
Imi sterg buzele cu limba si le simt sarate. N-am mancat de pranz. M-am trezit la 10 am facut o oala de aluat de placinte, am facut placintele. Cu 4 arome: branza, scortisoara, cacao si vanilie. Din nefericire n-am pus suficient zahar pentru cantitatea de aluat. Deci a avut doar un gust comestibil. Ciudat, dar comestibil.
Pe masa mea e un dezastru si ruleaza filmul "Mincinosul mincinosilor" (evident cu ..Jim Carrey!) Si tocmai am auzit ceva de sex in el. Am plecat sa ma...documentez*chicoteste acuzator si rabufneste in ras*

Ma doare burta de la cate mere am ingurgitat. Si cand te gandesti ca am mancat numai vreo 3 sau eventul 4. Si o mandarina. Sau era o alta citrica a carui nume incepe cu "m". Chiar nu conteaza.
Momentan sunt ceea ce as numi "singura in misiune". Adica sunt singura acasa pe durata a maxim 2 zile daca am bafta. Ceea ce va insemna ca voi vegeta continuu si voi avea un spor nemaipomenit facand asta.
Clipesc des din gene iar mana imi sprijina barbia gata sa cada in gol. Tocmai am inchis telefonul, sunase cineva la un numar gresit. Pe mine nu ma suna nimeni niciodata. In afara de mama mia. Sau vreo cativa colegi mai aerieni. In rest nimeni nu considera de cuviinta sa imi vorbeasca la telefon. Si bine fac, pentru ca urasc sa conversez la telefon.
Imi umezesc cu limba buzele. Au gust acrisor.
Am cazut in butoiul cu melancolie. Iarasi. Nu ma simt foarte incurajata de perspectiva zilei de azi.
Nu ca ar fi necesara o chestie ca asta.
Imi simt corpul cald si vibrand. As vrea sa ma lipesc de cineva acum care sa ma ia-n brate si sa ma tina pe pozitii. Casc plictisita de idee si viata in general si ma axez pe o conversatie cel putin ciudata pe mesenger.
Sunt o consumatoare ramolita de mesenger. Probabil scriu mai mult acolo decat am vorbit cu voce tare in intreaga mea existenta. In scurta mea existenta de nici 15 ani. Ma intreb cate zile mi-au fost date pentru lumea asta. Sau cu ce-am pacatuit intr-o alta viata de-am ajuns aici?
Nu ca ar fi rau. Momentan nu-mi fac griji. Momentan. Stai sa vezi distractie pe la vreo 20 de ani. Atunci va fi funny rau de tot. Imi e si groaza de ce voi ajunge.
Oare lumea va fi pregatita pentru intrarea mea?

Dimineata

E trecut de miezul noptii, peste cam 8 ore jumatate trebuie sa fiu la scoala iar eu stau treaza si imi scriu jurnalul virtual. Frumos, foarte frumos.
Daca nu scriu chiar corect ma doare-n perdea, nu ma prea intereseaza. Bine, mint, imi corectez (majoritatea) greselilor gramaticale pe durata scrierii, dar asta nu inseamna ca nu omit, mai mult sau mai putin cate vreuna.
Imi simt trecand prin corp mici socuri, daca s-ar putea numi asa, care imi strabat sanii, buzele, toracele si in fine zona inghinala. Poate e pofta carnala, dar nu-i acord importanta si incep sa-mi ucid cat pot de repede gandurile ce-mi misuna prin cap intr-o veselie. Pentru ca din punctul meu de vedere sunt niste prostii. De exemplu ma gandesc la senzatia unui sarut. Iar avand in vedere faptul ca n-am sarutat la viata mea nicio persoana de sex opus, de care nu am nicio legatura de sange, mai ales pe buze (!!!!!) mi se pare ceva cel putin la fel de vag ca aparitiile extraterestre. Contact fizic si termic, mare scofala, da, asa-i, dar cand adaugi hormonii pubertatii..eeee? iese un fel de dorinta nebuna si o mare zapaceala in cap si-n ceea ce zic oamenii ca se numeste"suflet" .
N-ai decat sa astepti sa zboare elefantii(care apropo sunt singurele animale care nu pot sari, deci hai sa fim realisti). Recunosc ca nu-s o frumusete(defapt prin ochii mei si baba cloanta e mai sexy, dar sa nu-i spuneti ca se unfla-n pene) si nici n-am pretentii de diva.
Ma abat de la subiect pentru ca o musca imi bazaie pe tavan. O voi ucide cu sange rece. De indata ce o sa-mi fac curaj sa-mi ridic ass-ul de pe scaun si o sa cresc cu inca vreo cel putin juma' de metru ca sa ajung la musca. O las sa se culce linistita si deja ma simt mai vesela, cel putin mi-a distras gandurile.
Suna a nebunie tot ce zic nu-i asa?
Wtf does it matters anyway? sunt gandurile si sentimentele mele si dacanu-ti convin atunci musca! aaaa adica valea! *se incrunta si se cocoseaza in timp ce se cearta cu propriul "eu"*
Hai sictir si noapte buna! *rade*

Ascult aceeasi melodie de la Blaxy Girls a 7-a oara si probabil imi va mai urla in casti inca o buna bucata de vreme pana voi catadicsi sa o schimb.
Am schimbat-o. Acum ascult Anti-Flag. Nu stiu ce melodie, am clickat la nimereala.
Zambesc.
Ok deja nu mai zambesc.
M-am uitat pe geam si-am inceput sa ma oftic rau de tot.
Din toate zilele doar baba mea a fost ca naiba, si pur si simplu ma enervez de ce zile superbe de primavara sunt afara, si colac peste pupaza, in ziua in care mi-am ales eu baba, adica ieri a fost cel mai urat. Partea ciudata e ca nu cred in chestiile astea babesti dat tot ma oftic fir'al al dracu sa fie pe ei si mama lor cui le-o inventat.Ummmm pardon de exprimare, dar ma oftioca al naibii.
Cum naiba se face ca tocmai de baba mea sufla un vant de te lua mama dracu si erau niste nori de credeai ca-ti pica ceru-n cap. E de-a dreptul frustrant. Si e o mare tampenie.
Azi dimineata m-am trezi cu jumatate de ora inainte de ora stabilita prin contract cu viata si-am intarziat la scoala cu alte 5 minute. Ce ironie. N-am haz. Dar o gramada de lucruri n-au haz pentru mine. Sau zic eu ca n-au haz. Nu-i haios sa nu fii haios. Si am impresia ca tocmai m-am contrazis. Sau ca am facut un pleonasm? Oricum nu conteaza.
Ma simt plina de viata. Nu-mi fac griji, stiu ca o sa-mi treaca curand. Schimbarile bruste de temperament(sau comportament) sunt datorate exploziei hormonale care are loc in corpul meu. De la dorinta inumana de a atinge pe o persoana de sex opus pana la disperarea (din capul nostru) finala.
Oricum curand va trece si faza asta din viata si curand ma voi trezi incarcata de riduri, obeza si iradiind nebunie prin toti porii. Nu ca as fi nu stiu cat de normala acum.
Azi n-am antrenament. Azi nu trebuie sa le arat degetul mijlociu unor cretini din tribuna care se leaga de mine in timp ce alerg un km jumatate (10 ture). Si nici nu trebuie sa ma uit banuitor la locatarii din Mureseni ca sa-mi fac idei in privinta starii lor inaintate de ebrietate.
Azi e doar o pauza

o noua zi

Il ascult pe Florin in casti. Il adud mai degraba fara sa constientizez ce spune defapt. Ma gandesc ce minunat va fi asta-seara cand voi iesi din sala de sport si voi da bot in bot cu baietasii de cartier pe care i-am injurat in seara precedenta.
In speranta ca totusi nu voi pati nimic privesc melancolic spre strada si suprapun melodia din casti cu vocea lui Florin. Il aud razand si nu inteleg de ce. Imi zice tot ce face fara ca eu sa constientizez defapt ce zice. Privesc plictisita tot ce ma-nconjoara si ma gandesc la sedinta cu parintii la care probabil vor participa exact 2 parinti, incluzand-o pe mama mea. Parca le vad punand tara la cale cu diriginta. Mi-e teribil de mila de diriginti, de profesori si suplinitori. Am impresia ca sunt oameni care au gresit intr-o viata anterioara atat de grav ca au ajuns aici. Mi se pare crud si inuman sa inchizi un aduld cu o hoarda de copii intr-o camera si colac peste pupaza sa le mai si predea ceva. E sinucidere curata.
Defapt simt ca copii defapt nu vor decat atentie sau ii doare-n pana de educatia si disciplina oferita de scoala.
Nu pot sa zic ca pfoai iubesc scoala si mor de dragul ei, dar macar te educa cat de cat pentru viata. Personal daca ar fi sa aleg n-as merge la mai mult de vreo 6 cursuri. Dar sunt obligata.
Si sunt din nou in intarziere.

Buna dupamiaza. Daca ma intrebi ce-am facut azi o sa ridic din umeri. Zambesc pe sub mustatile pe care nu le posed. Partea proasta e ca zambesc fara motiv. Aoleo, daca iarasi ma apuca pandaliile e de rau. Din punctul meu de vedere e rau. Pentru altii voi fi doar eu. Doar ca surescitata la maxim. Ceea ce mi se pare aiurea. Nimanui nu-i place o Mona activa, nu mai zic de una cu hormonii-n coada. Hormoni nenorociti,(cu voce emo) va urasc! TT_TT.
Nu sunt emo, cel putin nu mi se pare. Mai degraba cred ca ma pascte o depresie efemera ca o ploaie de vara( sau ca o inundatie depinzand de caz). Dar acum nu-i momentul sa ma targuiesc cu depresia.
Privesc spre geam si imaginea nu-mi spune prea multe. Imi trage in schimb in cap un clopotel care suna cam asa "vezi ca intarzii la antrenament! vezi ca intarzii la antrenament!"
Sper ca ati prins aluzia. Daca n-ati prins-o poate data viitoare.
Sau..poate nu?....

Nimicuri

Pot zice ca sunt o fata obisnuita, sau ma rog, aproapre obisnuita, cu preocupari aproape obisnuite...Spun aproape pentru ca nu pot spune un om este obisnuit sau nu. Cel putin nu total. Cu totii avem mici ciudatenii care ne fac nu chiar obisnuiti. Pentru unii e mai usor sa le ascunda. Altora le place sa le afiseze. Sau mai sunt cei ca mine, care le mai exagereaza. Cateodata un piculet cam tare.
Nu pot zice ca sunt speciala, niciodata nu-am considerat ca as fi cu un mot in plus sau in minus. De asta zic ca sunt aproape obisnuita. Neobisnuinta in cadrul fiintei mele e dezvoltata fata de fiecare persoana in parte pe care o stiu. Pentru fiecare om am cate un harb ori defectuos ori incredibil de-a dreptul. Cum ar fi dorinta mea nestavilita pentru dulce. Sau sarat. Sau picant. Niciodata amar. Eventual acru.
Sau poate e piromania mea, si capacitatea de-a da foc pana si apei daca ma apuca dracii. Dar nu ma apuca prea des ca sa pot spune ca sunt incredibili.
Sau pasiunea mea pentru citit. Citit orice vreau sa zic. Sau aproape orice. Pentru oamenii obisnuiti sunt ca picata din luna. Dar m-am obisnuit de cand se uita ciudat la mine.
Sau e dorinta mea de a scrie. Pe care nu o pot implini deoarece cand ma aflu in fata hartiei mintea imi zboara oriunde altundeva in afara subiectului.
Scriu poezii. De vina sunt hormonii, ma jur, nu o fac din pornire proprie, ei sunt dusmanii care ma fac sa scriu tampeniile alea. Ca poezii nu pot fi numite cu lejeritate. Nu din punctul meu de vedere. Nu. N-am sa public niciuna. Bine poate nu acum. Poate... Las-o balta, atunci cand zic eu poate, inseamna da, si cand zic da apoi e jale ca nu ma las pana nu imi reuseste ce mi-am propus. Sau macar pana inebunesc incercand sa reusesc. Sau murind. Cu ultima parte nu ma pot mandri momentan. Momentan, subliniez. Poate ii va veni vremea. Moarta pe bune, moarta de beata, moarta de fericire, moarta in clinica...Bine ultima parte nu merge recunosc, dar cum spunea cineva "suna bine".
"Suna bine" poate pentru altii sau poate nu. Nu ma complic ca ma apuca aberarea. Nu-mi pasa ca nu exista termenul, si daca exista bravo lui.