joi, 5 martie 2009

o noua zi

Il ascult pe Florin in casti. Il adud mai degraba fara sa constientizez ce spune defapt. Ma gandesc ce minunat va fi asta-seara cand voi iesi din sala de sport si voi da bot in bot cu baietasii de cartier pe care i-am injurat in seara precedenta.
In speranta ca totusi nu voi pati nimic privesc melancolic spre strada si suprapun melodia din casti cu vocea lui Florin. Il aud razand si nu inteleg de ce. Imi zice tot ce face fara ca eu sa constientizez defapt ce zice. Privesc plictisita tot ce ma-nconjoara si ma gandesc la sedinta cu parintii la care probabil vor participa exact 2 parinti, incluzand-o pe mama mea. Parca le vad punand tara la cale cu diriginta. Mi-e teribil de mila de diriginti, de profesori si suplinitori. Am impresia ca sunt oameni care au gresit intr-o viata anterioara atat de grav ca au ajuns aici. Mi se pare crud si inuman sa inchizi un aduld cu o hoarda de copii intr-o camera si colac peste pupaza sa le mai si predea ceva. E sinucidere curata.
Defapt simt ca copii defapt nu vor decat atentie sau ii doare-n pana de educatia si disciplina oferita de scoala.
Nu pot sa zic ca pfoai iubesc scoala si mor de dragul ei, dar macar te educa cat de cat pentru viata. Personal daca ar fi sa aleg n-as merge la mai mult de vreo 6 cursuri. Dar sunt obligata.
Si sunt din nou in intarziere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu