Vineri 13

Privesc obosita monitorul, si in casti imi bubuie muzica. Sunt atat de obosita iar maine e ziua de nastere a Minervei. Am banuiala ca o sa radem pana picam daca Vlad se hotaraste sa nu o mai chinuie pe Minerva. In fine, nu conteaza.Azum spre casa am vazut un cuplu cel putin simpatic: el cu doua capete si jumatate mai inalt decat ea se apleca din cinci in cinci metrii aspura ei sa o sarute iar din cauza inaltimii se mai si impiedica. Mi s-au parut draguti, nu gasesc alt termen mai potrivit. Mi-au amitntit (din nu stiu ce motiv) de toamna trecuta cand la trecerea de pietoni ii vedeam pe doi dintre pestigiosii cursanti de la liceul nostru lingandu-se in gura. Mi s-a parut cel putin ostentativ si nepoliticos sa isi schimbe saliva imediat dupa ce am mancat eu (si probabil nu numai) micul dejun. Personal n-am nimic cu indragostitii, de fapt din respect pentru ei trec pe cealalta parte ca sa nu-i deranjez. A, sau asta era metoda de evitare a "jmecherilor" bulangii care se leaga de oricine? Uff cred ca le-am incurcat, dar nu conteaza chiar deloc.
Cand merg spre scoala imi vine sa vorbesc si sa descriu tot ce vad, de la Piata bulgarilor pana la Strada Somesului(care e de o lungime cum ar veni" fara numar fara numar")
Privesc fara vlaga alergatoprii mei din pictura, neterminati, nestiuiti, neidentificati din cauza lipsei meclei lor. Doar tricourile lor rosu-englez cativa copaci nefericiti si o parte din asfalt au culoare. Si eventual cerul cu o culoare furtunie( furtunie-culoare furtunii) si o iarba care a iarba nu seamana. Gleznele imi protesteaza la orice vaga tentativa de a ma ridica din sezand de pe scaun, iar eu nu dau astfel de semne. Cel putin nu inca. Zic inca pentrui ca totul e pentru mine relativ. Chiar si moartea. Ma obosesc idiotii. Ma obosesc si enerveaza bulangii si lab****i si mu***i si altii asemenea lor care se cred regii lumii si nici sa infrunte consecintele niu sunt capabili. Azi ce puii mei sau luat bozgorii aia nenorociti de mine si de colegii mei si cand m-am intors ai rupt-o la fuga? La partea cu bozgorii n-am generalizat. Ma inteleg cu vecinii mei maghiari. Nu, pe bune. Serios. Dar toti adolescentii au tentative (cel putin) idioate. Eu spre exemplu aproape cad in cap cand ies din Atelier si ma unfla rasul, si era sa-i lovesc cu picioru-n mecla pe ambii vlazi( defapt intentionasem sa-l lovesc numai pe unul din ei dar s-a nimerit sa fie ambii ) in mijlocul strazii. Radeam cu hohote cand Marca vene si-mi spunea pe un ton serios-amuzat :Mona hai sa vorbim
Eu(crapand de ras): Bine. Despre ce?
El: Despre Oachesu(celalalt Vlad)
Eu( teribil de amuzata): Oachesu? Pai sa vedem e un la***ist, mu**t si pupincurist.
Sa ma bazi daca acum imi mai pare la fel de amuzant dar acolo era sa ne prabusim de ras. Pe urma am mai avut conversatia asta de inca 3 ori cu Marca avand grija sa schimbam ordinea atributelor lui Oachesu. Si da-i si razi mai fratele meu pana te apuca lacrimile. Radeau astia de mine ca eu ma plimbam pe centru fara haina pe mine, pentru ca mi-am uitat-o-n Atelierul de sculptura, iar eu dardaind o intreb pe colega mea la fel de golasa la gat ca si mine (cu diferenta ca avea la gat un sirag de margele lung si colorat): Auzi Mina, Margelele alea tin de cald? sa mi le imprumuti si mie ca eu crap de frig!!
Tre sa zboooor, ca am aaariiipi. Sa cumpr flori*falfait de aripi in fundal*