sâmbătă, 7 martie 2009

Ma doare burta de la cate mere am ingurgitat. Si cand te gandesti ca am mancat numai vreo 3 sau eventul 4. Si o mandarina. Sau era o alta citrica a carui nume incepe cu "m". Chiar nu conteaza.
Momentan sunt ceea ce as numi "singura in misiune". Adica sunt singura acasa pe durata a maxim 2 zile daca am bafta. Ceea ce va insemna ca voi vegeta continuu si voi avea un spor nemaipomenit facand asta.
Clipesc des din gene iar mana imi sprijina barbia gata sa cada in gol. Tocmai am inchis telefonul, sunase cineva la un numar gresit. Pe mine nu ma suna nimeni niciodata. In afara de mama mia. Sau vreo cativa colegi mai aerieni. In rest nimeni nu considera de cuviinta sa imi vorbeasca la telefon. Si bine fac, pentru ca urasc sa conversez la telefon.
Imi umezesc cu limba buzele. Au gust acrisor.
Am cazut in butoiul cu melancolie. Iarasi. Nu ma simt foarte incurajata de perspectiva zilei de azi.
Nu ca ar fi necesara o chestie ca asta.
Imi simt corpul cald si vibrand. As vrea sa ma lipesc de cineva acum care sa ma ia-n brate si sa ma tina pe pozitii. Casc plictisita de idee si viata in general si ma axez pe o conversatie cel putin ciudata pe mesenger.
Sunt o consumatoare ramolita de mesenger. Probabil scriu mai mult acolo decat am vorbit cu voce tare in intreaga mea existenta. In scurta mea existenta de nici 15 ani. Ma intreb cate zile mi-au fost date pentru lumea asta. Sau cu ce-am pacatuit intr-o alta viata de-am ajuns aici?
Nu ca ar fi rau. Momentan nu-mi fac griji. Momentan. Stai sa vezi distractie pe la vreo 20 de ani. Atunci va fi funny rau de tot. Imi e si groaza de ce voi ajunge.
Oare lumea va fi pregatita pentru intrarea mea?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu