marți, 3 martie 2009

Nimicuri

Pot zice ca sunt o fata obisnuita, sau ma rog, aproapre obisnuita, cu preocupari aproape obisnuite...Spun aproape pentru ca nu pot spune un om este obisnuit sau nu. Cel putin nu total. Cu totii avem mici ciudatenii care ne fac nu chiar obisnuiti. Pentru unii e mai usor sa le ascunda. Altora le place sa le afiseze. Sau mai sunt cei ca mine, care le mai exagereaza. Cateodata un piculet cam tare.
Nu pot zice ca sunt speciala, niciodata nu-am considerat ca as fi cu un mot in plus sau in minus. De asta zic ca sunt aproape obisnuita. Neobisnuinta in cadrul fiintei mele e dezvoltata fata de fiecare persoana in parte pe care o stiu. Pentru fiecare om am cate un harb ori defectuos ori incredibil de-a dreptul. Cum ar fi dorinta mea nestavilita pentru dulce. Sau sarat. Sau picant. Niciodata amar. Eventual acru.
Sau poate e piromania mea, si capacitatea de-a da foc pana si apei daca ma apuca dracii. Dar nu ma apuca prea des ca sa pot spune ca sunt incredibili.
Sau pasiunea mea pentru citit. Citit orice vreau sa zic. Sau aproape orice. Pentru oamenii obisnuiti sunt ca picata din luna. Dar m-am obisnuit de cand se uita ciudat la mine.
Sau e dorinta mea de a scrie. Pe care nu o pot implini deoarece cand ma aflu in fata hartiei mintea imi zboara oriunde altundeva in afara subiectului.
Scriu poezii. De vina sunt hormonii, ma jur, nu o fac din pornire proprie, ei sunt dusmanii care ma fac sa scriu tampeniile alea. Ca poezii nu pot fi numite cu lejeritate. Nu din punctul meu de vedere. Nu. N-am sa public niciuna. Bine poate nu acum. Poate... Las-o balta, atunci cand zic eu poate, inseamna da, si cand zic da apoi e jale ca nu ma las pana nu imi reuseste ce mi-am propus. Sau macar pana inebunesc incercand sa reusesc. Sau murind. Cu ultima parte nu ma pot mandri momentan. Momentan, subliniez. Poate ii va veni vremea. Moarta pe bune, moarta de beata, moarta de fericire, moarta in clinica...Bine ultima parte nu merge recunosc, dar cum spunea cineva "suna bine".
"Suna bine" poate pentru altii sau poate nu. Nu ma complic ca ma apuca aberarea. Nu-mi pasa ca nu exista termenul, si daca exista bravo lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu